Minunea, dovadă a atotputerniciei lui Dumnezeu (IV)

Cu îngăduința dumneavoastră, distinși cititori, mi-aș permite să redau ad-litteram din „Învățăturile lui Neagoe Basarab către Teodosie”, această minune a culturii românești: “Dacă Iisus n-a fost cu trup, Maria Fecioara ce a purtat în pântecele ei și pe cine a vestit Arhanghelul Gabriel? Dacă n-a fost om în iesle, cine a fost înfășat în scutec? Dacă n-a fost Dumnezeu, pastorii cui se închinară? Dacă n-a fost om, Iosif pe cine obrezni (ocroti)? Și, dacă n-a fost Dumnezeu, în cinstea cui mergea steaua pe întinderea Cerului? Dacă n-a fost om, Maria pe cine îngrijea? Și, dacă n-a fost Dumnezeu, magii cui au adus tămâie? Dacă n-a fost om, Simeon pe cine a ținut în brațe? Și, dacă n-a fost Dumnezeu, cui zise: Acum, Stăpâne, să mă slo-bozești în pace! Dacă n-a fost om, Iosif pe cine luă și fugi în Egipt?

 

Și, dacă n-a fost Dumnezeu, la cine s-a referit proorocul Oseea când a zis: Din Egipt am chemat pe Fiul Meu? Dacă n-a fost om, Ioan pe cine a botezat? Și, dacă n-a fost Dumnezeu, cui a spus tatăl din Ceruri: Acesta e Fiul Meu Cel iubit, întru Care am binevoit? Dacă n-a fost om, cine a postit 40 de zile în Caranthania? Și, dacă n-a fost Dumnezeu, îngerii din Cer cui Îi slujeau? Dacă n-a fost om, cine a fost chemat la nun-ta din Cana? Și, dacă n-a fost Dumnezeu, cine a prefăcut apa în vin? Dacă n-a fost om, cine a luat în mâini pâinile și peștii? Și, dacă n-a fost Dumnezeu, cine a săturat cu câteva pâini și câțiva peștișori 5.000 de oameni în pustiul Bethsaida? Dacă n-a fost om, cine a adormit în corabie? Și, dacă n-a fost Dumnezeu, cine a oprit valurile și vântul? Dacă n-a fost om, cine a făcut tină și a pus-o pe ochii or-bului? Și, dacă n-a fost Dumnezeu, cine a dăruit ve-derea orbului din naștere? Dacă n-a fost om, cine a lă-crimat pe marginea mormântului lui Lazăr? Da-că n-a fost Dumnezeu, cine a înviat pe cel îngropat de 4 zile, nu-mai cu porun-ca? Dacă n-a fost om, jidanii pe cine prinseră? Și, dacă n-a fost Dumnezeu, cine porunci pământului să-i primească pe toți cu fețele în țărână? Dacă n-a fost om, cine a fost lovit cu palmele peste obraz? Și, dacă n-a fost Dumnezeu, cine a vindecat urechea lui Mal-chus, cea pe care Petru o tăiase în Ghetsimani? Dacă n-a fost trup, cine răbdă scuipare în obraz? Și, dacă n-a fost Dumnezeu, cine a suflat peste fețele Apostolilor Duhul Sfânt în dimineața Învierii? Dacă n-a fost om, pe cine dezbrăcară ostașii Ierusalimului de haine și le împărțiră loruși? Și, dacă nu era Dumnezeu, cine a întunecat Soarele când era pe Cruce? Dacă nu era om, cine stătu răstignit pe Cruce? Și, dacă nu era Dumnezeu, cine a cutremurat pământul din temelii? Dacă n-a fost om, ale cui palme și tălpi le-au stră-puns cu piroane? Și, dacă n-a fost Dumnezeu, cum s-a des-picat catapeteasma Templu-lui în două? Dacă n-a fost om, ale cui coaste au fost pătrunse cu sulița și ieși sânge și apă? Și, dacă n-a fost Dumnezeu, al cui glas auzi Iadul și se cu-tremură? Dacă n-a fost om, A-postolii pe cine au văzut când erau încuiați în casă de frica iudeilor? Și, dacă n-a fost Dumnezeu, cum a intrat prin ușile încuiate? Dacă n-a fost om, cine a mâncat pește fript pe malul Mării Tiberiadei? Și, dacă n-a fost Dumnezeu, cine a umplut năvodul cu pește? Dacă nu a fost om, pe cine au văzut îngerii suindu-se la Cer? Și, dacă n-a fost Dumnezeu, Cerurile cui se deschiseră și puterile cerești cui i s-au închinat cu frică?…”. Mântuitorul nostru Iisus Hristos a săvârșit minuni spre a-Și dovedi apartenența Sa divină în fața contestatarilor, pe de o parte, iar pe de altă parte, spre a veni în sprijinul celor mulți obidiți și umiliți. El a săvârșit minuni asupra naturii înconjurătoare, a-supra oamenilor și asupra Sa Însuși. Minunile săvârșite asu-pra naturii înconjurătoare sunt trei la număr: liniștirea furtunii pe mare, când Apos-tolii în corabie erau gata să se scufunde (Matei 8, 24-27), înmulțirea pâinilor și peștilor, în pustiul Bethsaida (Matei 15, 29-39), prefacerea apei în vin, în Cana Galileii (Ioan, 2, 1-11). Iisus, poruncind vântului și valurilor, a arătat că e Stăpânul făpturii, creatorul și proniatorul ei, iar prin înmul-țirea pâinilor, a evidențiat caracterul de jertfă prisositoare a Sf. Euharistii, a pâinii „celei spre ființă”, care ni se dă, frângându-se spre viața veșnică și iertarea păcatelor. Prefacerea apei în vin simbolizează transformarea ființială, ontologică a fiecărui nou botezat, a neofitului, din păgân în fiu al lui Dumnezeu, capabil să bea din sângele cel dă-tător de viață ce izvorăște din coasta lui Hristos. (Va urma) Pr. profesor ARISTARCH COJOCAR, Colegiul Național “Petru Rareș” Suceava, Biserica “Sf. Dumitru” Suceava