Traducerea între Practică și Teorie

Apărut recent, la început de an academic, într-o condiție grafică deosebită, în acord parcă și cu gama coloristică autumnală, ultima lucrare a dnei prof. univ. dr. Muguraș Constantinescu, La Traduction entre Pratique et Théorie, Editura Universității Suceava, este o nouă și valoroasă contribuție la reflecția asupra actului traducerii, văzut și comentat din dubla perspectivă a teoreticianului, dar și a practicianului. Pe parcursul celor peste trei sute de pagini autoarea abordează o problematică vastă, vizând tocmai condiția complexă a procesului traducerii, ca „practică ce reflectează asupra ei înșiși”, ca „teorie ce izvorăște din practică” (p. 7, Argument). Sunt astfel puse în valoare roadele unei munci de aproape două decenii în calitate de traducător, de profesor specializat în traductologie, de organizator de ateliere de traducere și, nu în ultimul rând, de inițiator al unor dialoguri fertile cu nume mari din acest domeniu.

 

Structurată în patru mari articulații, lucrarea dovedește, pe ansamblu, un fericit echilibru și o foarte pertinentă intersectare a tematicii fiecărei secțiuni într-un punct central, care este, după cum remarca în prefață Dna prof. univ. dr. Irina Mavrodin, un serviciu adus dialogului culturilor, traducătorul fiind în ultimă instanță acea interfață, acel canal de comunicare între civilizații, culturi, identități. Abordând Problemele specifice ale traducerii unui gen sau ale unui autor (cap.I), Muguraș Constantinescu se referă la tipuri de texte cum ar fi: povestea cultă (Collodi, Perrault), atingând și aspectul adaptării și remanierii poveștii; poezia (Henri Michaux); romanul de tip științifico-fantastic (Jules Verne). Ea valorifică astfel o serie de contribuții personale importante la colocvii și congrese științifice naționale și internaționale, precum și o expertiză recunoscută deja în domeniul poveștii. Axat pe Experiența/experimentarea actului traducerii, al doilea capitol propune în prim plan o serie de idei a-supra personalității traducăto-rului, un ansamblu de teme care revin în majoritatea dis-cuțiilor și confesiunilor făcute de nume recunoscute în acest domeniu: problema autorilor și operelor traduse; tipurile de dificultăți întâlnite; statutul provizoriu al unei traduceri; relațiile cu autorii traduși, cu traducerile anterioare; „in-strumentele” traducătorului, travaliul acestuia; calitățile esențiale ale unui bun traducă-tor; ucenicia și învățarea a-cestei activități; stilul, extre-mele traducerii; problema in-traductibilității. Poate de aceea sunt invitați la confesional, într-un subca-pitol pe cât de dens, pe atât de atrăgător, diverși practicieni reprezentativi din spațiul eu-ropean și nu numai, ale căror mărturisiri vin să lămurească și pentru publicul larg, și pen-tru cei interesați de stricta specializare, diverse detalii ale acestei activități, adesea comparată cu aceea a șlefuito-rilor de diamante. Sunt, astfel, convocate figuri precum A-chileas Kyriakidis (Grecia, „traducător al intraductibi-lului”), Michel Volkovitch (Franța, autorul unor remar-cabile tălmăciri din literatura neoelenă), Albert Bensous-san (Franța, traducător de lite-ratură spaniolă). Modelul care atinge perfecțiunea este, fără îndoială, Irina Mavrodin, a cărei schiță de portret eviden-țiază tot ceea ce marea doam-nă a traducerii românești a practicat de-a lungul unei vieți în care acest tip de travaliu s-a împletit armonios cu reflecția critică și creația proprie. În ceea ce privește al treilea capitol, Convorbiri despre tra-ducere, el continuă demersul general al volumului, de data aceasta sub semnul ineditului, al comunicării directe: cele trei personalități intervievate pe această temă nu mai au nevoie de nici o prezentare (G. Genette, H. Meschonnic, J. Mattern), iar prezența lor în această lucrare este o dovadă în plus a anvergurii și temei-niciei volumului. Ultima secțiune, Practici și teorii ale traducerii, grupează articole vizând tendințele con-temporane, orizontul traduce-rii, relația între practica indi-viduală și cea colectivă, (re)traducerea în folosul dialogului culturilor, tradu-cerea ca spațiu al deschiderii, al întâlnirii și al toleranței, fiind amintit în acest sens un important congres internațio-nal al traducătorilor de la Uni-versitatea Rennes II (Franța), la care autoarea, participând, a reprezentat și activitatea de traducere de la Universitatea „Ștefan cel Mare” din Suceava, Cercul Traducătorilor, Atelierele de traducători din același spațiu academic, prezențe semnalate deja în mediul profesional și universitar. Bibliografia și Indexul de noțiuni cu care se încheie volumul vin în sprijinul celor ce hotărăsc să înceapă sau să continue ucenicia traducerii, studenții sau masteranzii în domeniu, pentru care aceste instrumente se constituie într-un material suplimentar, aducându-le informație și, eventual, reconfortare, atunci când dificultățile par a fi insurmontabile. Adunând într-un mănunchi cu migală și răbdare texte teoretice, aducând ca fundament o intensă practică de traducător, Dna prof. univ. dr. Muguraș Constantinescu propune prin acest ultim volum nu numai o profesiune de credință, ci și un exemplu de temeinicie și constanță. O necesară pledoarie pentru profesiona-lism, consecvență și dăruire. ELENA-BRÂNDUȘA STEICIUC