Sfântul Vasile cel Mare

La cumpăna de reînnoire calendaristică a timpului, în prima zi a noului an, întreaga suflare creștinească drept măritoare cinstește marele praznic al Tăierii împrejur a Domnului Iisus Hristos, dar și un mare sfânt al creștinătății, Sfântul Vasile, numit cel Mare pentru vrednicia sa. În decursul istoriei biseri-cești, ierarhii, slujitorii și credincioșii de pretutindeni ai Bisericii noastre strămoșești au acordat o atenție deosebită și o înaltă cinstire morală Sfântului Vasile cel Mare, al cărui chip duhovnicesc de o pilduitoare trăire creștină, de mare teolog și monah desăvârșit s-a arătat pildă vrednică de urmat pentru monahismul răsăritean. Născut în Cezareea Capadociei pe la anul 330, în timpul marelui împărat Constantin, Sfântul Vasile a avut de înfruntat marile erezii ale creștinismului – arianis-mul (a lui Arie) și macedonianismul (a lui Macedonie) –, pe care însă le a doborât prin înțelepciunea și sfințenia sa.

 

Cunoștințele teologice și le a dobândit și îmbogățit la școli înalte din Cezareea, apoi Bizanț, ajungând la vestita Școală teologică din Atena, unde a legat o prietenie sfântă cu Sfântul Grigorie de Nazianz. Pentru vrednicia sa și trăirea sa morală, în anul 370 a fost înălțat la rangul de Arhiepiscop pe Scaunul Episcopal al Cezareii, în vremuri aprige pentru creștinătate și Biserică. Cu o sfințenie desăvârșită și o minte teologică luminată, prin fapte, sfaturi și opera scrisă a luminat creștinismul și a apărat Sfânta Treime de „lupii răpitori” și de eretici. Scrieri ca Reguli morale (80), Reguli mari (55), Reguli mici (318), Moliftele, Constituțiile ascetice, Epistolele ascetice, Liturghia Sf. Vasile au rămas până astăzi un izvor de luminare duhovnicească, oferind modele creștine de urmat și rugăciuni în ajutorul și spre folosul omului. O mare atenție în păstorirea sa Sfântul Vasile a acordat o laturii filantropice. A fost cel dintâi ierarh care a întemeiat, pe lângă Biserică, azile și spitale, venind în ajutorul celor bolnavi, săraci, neputincioși și singuri. Mereu îndemna pe cei bogați să folosească averea lor și în folosul celor săraci și neputincioși. În mănăstiri a introdus reguli monahale și canoane care au dus la o înflorire a vieții morale a monahului. Domnul Dumnezeu, căruia i-a slujit cu sfințenie, îl cheamă devreme în Împărăția Sa Cerească pentru a l răsplăti. Astfel, Sf. Vasile părăsește lumea aceasta la 50 de ani (ian. 379), continuându și viața cerească în Raiul dumnezeiesc. Întreaga creștinătate care l-a cinstit și iubit și a vărsat lacrimi amare pentru această despărțire dureroasă. Deși a stat pe scaunul episcopal doar 10 ani, pentru sfințenia sa, înțelepciunea și bunătatea sa va intra în istorie ca Sf. Vasile cel Mare. Să-l rugăm pe Sfânt să mijlocească la Tatăl ceresc pentru mântuirea noastră. Pr. DUMITRU APETREI Parohia Dănila – Suceava