Scriitorii care au citit în noiembrie

Într-adevăr, laureații Societății Scriitorilor Bucovineni în 2005 au fost și cei invitați să dea substanță pentru noiembrie manifestării „Scriitorul citește”, organizate lunar, sub egida Uniunii Scriitorilor din România și a Societății Scriitorilor Bucovineni, la Librăria din Suceava a Uniunii Scriitorilor din România. De fapt, Emilian Marcu și ei, respectând cronologia evenimentului de joi, 17 noiembrie 2005, deschis cu momentul de pioasă amintire pentru Grigore Bostan, la un an de la despărțire, pentru George Muntean, exact în ziua în care ar fi împlinit 73 de ani, și pentru Gheorghe Lupu, la doi ani de la plecare, și continuat cu lansarea volumului postum al lui Gheorghe Lupu, „Patria din codul genetic”, Grinta, Cluj-Napoca, 2005, în prezența soției poetului, prof. Virginia Lupu.
 

Gheorghe Lupu, omul și poetul, a fost evocat de Ion Beldeanu, președintele Societă-ții Scriitorilor Bucovineni, de poeții Emilian Marcu și Mihai Sultana Vicol și de artistul plastic Mihai Pînzaru-PIM. Emoțio-nant, gestul lui Emilian Marcu, venit special de la Iași pentru a-l chema pe Gheorghe Lupu din amintire, răscolitoare lectu-ra sa din poemele lui Gheorghe Lupu: „Acum, de idele lui mar-tie, / Îmi potrivesc gâtul pe-alta-rul țărânii / Să mi-l înlănțuie primul fir de grâu. / Îl simt cum se desprinde din matrice / pu-rificându-mi sângele de moar-te.”! Dna prof. Virginia Lupu (care a venit de la Cluj împreună cu volumul de poeme și cu ne-poata sa, Teodora Baciu), a mul-țumit participanților și a avut un cuvânt special de gratitudine pentru implicarea poetului Mar-cel Mureșeanu în editarea cărții, pentru gândul înscris pe coperta ei de poetul Cezar Ivănescu și pentru călătoria lui Emilian Mar-cu în memoria unui sentiment durabil și în universul poeziei lui Gheorghe Lupu. În continuare, au fost invitați să citească și să se adreseze pu-blicului (numeros, în ciuda ploii reci și dese și a înserării grăbite, cald, receptiv, dornic de întâlniri cu literatura și cu oamenii care o prețuiesc), laureații Premiilor Societății Scriitorilor Bucovi-neni – 2005 (ediția a X-a). Întru-cât drumul de la Cernăuți la noi este pe atât de lung pe cât de scurt pare, Simion Gociu n-a a-juns la sărbătoarea decernării. A ajuns în schimb poezia sa, în lectura lui Ion Beldeanu: „Iar eu / păcătosul / credeam că trăiesc glorios / fără a învăța că se moa-re…” Din poemele sale de religii diferite, Carmen Veronica Stei-ciuc ni l-a dăruit pe „Sebastian”, „….un șarpe gigantic ce locuia în subsolul / temerilor mele îi plăcea să asculte tangouri și să-mi / ascundă amintirile în timpul rocadei finale”. Dumitru Oniga și-a citit-recitat unul din recentele sonete: „Învinși, sub tiranii și uragane, / Tot mai sperăm c-ai să revii odată, / Ri-dică-te, Măria Ta, Ștefane!…”, iar Viorica Petrovici a ales „Pes-car în furtună” de Gheorghe Lu-pu: „Vâslele cresc adunând cel din urmă efort. / Sub pieptul bărcii țărmul cerește se-adu-nă.” Cu autorul premiat absent, dintre poeziile lui Ioan Ganga, Ion Beldeanu a preferat lectura „Fetei galbene”: „Ea se numește fata galbenă / și locuiește în-tr-un sat galben / într-o casă galbenă / cu o jumătate de soa-re / deasupra.” Din motive dife-rite, au lipsit la sărbătoare și lau-reatul Premiului pentru proză, Adrian Dinu Rachieru, și al Pre-miului pentru istoria culturii, Eugen Dimitriu, două nume, do-uă personalități bine cunoscu-te cititorilor noștri. A fost prezent însă Nicolae Cârlan și grație domniei sale și Ion Luca, într-o savuroasă autobiografie: „Mi se spunea că sunt isteț la carte, / Să nu mă uit că-s un copil firav / De croitor. Învăț și-ajung gro-zav! / Un doctor, inginer sau mare filosof. / Dar soarta mi-a adus un mare of. / Ce credeți că i-a dat în gând lui tata? / Că cel mai bine-i popă! Și-atunci gata!” . Gina Puică a vorbit de-spre remarcabilul talent de tra-ducător al lui Giuliano Sfichi și a menționat îndemnul dintr-o cronică la o carte transpusă în românește de Giuliano Sfichi: de a o citi de două ori – o dată pentru calitatea scriiturii ei și încă o dată pentru calitatea tra-ducerii. Cezar Straton, inventa-riind registrele în care se scrie despre pădure (tehnic, liric, al hotărârilor guvernamentale), a mărturisit că a vrut altceva cu acest elogiu ( „Zeul arbore”, în fapt o schiță pentru o mult visată scriere „Mitologia pădurii”) adus existenței sale demne, vitală pentru existența noastră. Un îndoit elogiu a fost în esență și cuvântul laureatului Mircea Motrici: laudă vieții exemplare a lui Dionisie Udișteanu și laudă monahismului, monahilor căr-turari, care au păstrat nestinsă flacăra iubirii pentru credință, neam și carte. Cu tristeți și bucurii, seara s-a terminat într-o notă caldă, care a făcut bine și cărților și oamenilor. DOINA CERNICA

Print Friendly, PDF & Email

Comentariile sunt închise.

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

Sumarul ediţiei: