Obligațiile părinților în raporturile lor cu copiii

Tu te numești “tată” copiilor tăi după trup, fii tatăl lor și după duh! Nu numai simpla naștere te face tată, ci și o bună educație a copiilor tăi! Ai știut să-ți naști copiii, să știi dar să-i și educi cum trebuie, pentru ca să porți cu vrednicie numele de tată (Sf. Tihon Zadonschi). Nu numai purtarea în pântece te face mamă, ci și o bună educație a copiilor tăi! Cel dintâi cuvânt despre Dumnezeu trebuie să i-l spu-nă copilului ființa căreia copilul i-a dăruit cel dintâi zâmbet! (Preotul Rojdestveschi). Născându-și copilul, mama dă mai întâi un om, iar pe urmă tot ea trebuie să dea cerului un înger! Starea morală a copiilor atârnă aproape pentru toată viața, în cea mai mare parte, de influența morală pe care o are mama în fața copiilor. Dați-ne mamele cele mai bune, a spus cineva, și vom avea cei mai buni oameni! Nu există nici o artă mai superioară decât arta educației copiilor noștri. Pictorul sau sculptorul face numai o figură fără viață, iar un educator înțelept creează un chip viu, de care se bucură Dumnezeu și oamenii, uitându-se la el (Sf. Ioan Gură de Aur).

 

Părinții care-și cresc copiii cum trebuie îi nasc pentru o viață vremelnică, dar le des-chid ușa spre moarte veșnică! O picătură de apă ce se află pe o suprafață netedă merge încotro o conduci cu degetul; tot așa un copil tânăr, gingaș, poate fi îndreptat spre bine sau spre rău și să-l duci unde vrei! (Fericitul Ieronim). Un copil tânăr poate fi asemănat cu o scândură pregătită pentru zugrăvirea unui tablou, ce va zugrăvi pe ea pictorul – ceva bun sau ceva rău, ceva sfânt sau ceva păcătos, înger sau demon – aceea va și rămâne. Tot așa și copilul: ce fel de educație îi vor da părinții lui la început, cu ce fel de obiceiuri îl deprind, plăcute sau urâte lui Dumnezeu, îngerești sau diavolești, cu acelea va și trăi în viață co-pilul nostru. Vasul nu-și pierde miro-sul său, rău sau bun, cu ca-re el s-a îmbi-bat mai înainte; așa e și cu educația copiilor; de aceea e necesar să-i deprindem cu binele din fragedă copilărie! (Sf. Dimitrie al Rostovului). Neglijența copiilor e cel mai mare păcat și în ea zace cea mai din urmă nelegiuire! (Teofan, Episcopul Vladimirului). Părinții vor fi pedepsiți nu numai pentru păcatele lor, ci și pentru ale copiilor lor, dacă nu-i cresc în duhul evlaviei! (Sf. Ioan Gură de Aur). În educație nu se cere nici moliciune de prisos, nici asprime, ci se cere obișnuință. Un povățuitor înfuriat nu povățuiește, ci înfurie (Filaret al Moscovei). Părinților! Nu întărâtați pe copiii voștri (Efes. 6, 4), ci iubiți-i! La glasul iubirii, inima răspunde pretutindeni. Nu acela este înțelept care știe să pedepsească, ci acela care știe să prevină delictele! Pedeapsa, ca măsură de îndreptare, este necesară, numai că ea nu este unica măsură. Pogorământul, dragostea și iubirea, pot și trebuie să se unească laolaltă. Rănile se spală cu vin, se tămăduiesc cu untdelemn. Așa e și în educație: pogorământul trebuie unit cu asprime (Sf. Ambrozie de Mediolan). În dosul nuielușii trebuie să se afle un măr, a spus un observator al naturii. Fii mai întâi tu însuți ceea ce vrei să faci pe altul! Dacă vrei să educi pe alții, educă-te mai întâi pe tine însuți în Duhul lui Dumnezeu. Cum îi veți crește pe copiii voștri în rânduială, când voi înșivă duceți o viață fără rânduială? (Sf. Vasile cel Mare). O pildă bună e mai de folos decât orice învățătură. Un tată să nu uite acest lucru! Arată-ți recunoașterea și cinstirea de Dumnezeu prin faptele tale, nu numai prin cuvinte (Sf. Tihon Zadonschi). Faptele vorbesc mai tare decât cuvintele (Filaret de Moscova). Exemplul atrage; pe câți copii îi deprind cu jurământul, cu minciuna, cu zavistia, luate de la părinți, în ciuda învățăturii lor (Preotul Tolmacev). Ți se vor cere mai puține cuvinte, dacă faci ce trebuie ! Pictorul învață mai mult prin tablourile sale (Sf. Grigorie Teologul). Învățătura cu fapta și cu viața trăită este cea mai bună învățătură! (Sf. Ioan Gură de Aur). Culese de P. C. Protopop GHEORGHE CALANCEA