Obligațiile copiilor în raporturile lor cu părinții

Dacă ne vom gândi ce au făcut pentru noi părinții noștri, vom rămâne uimiți de nemăsuratele noastre datorii (Sf. Ambrozie al Mediolanului). Adu-ți aminte cât au suferit părinții tăi înainte de a te aduce; cu câtă băgare de seamă te-a purtat mama sub inima sa, cu câte dureri chinuitoare te-a născut, cum te-a spălat, cum te-a hrănit la pieptul ei, cum te-a îmbrăcat, cum a petrecut nopți întregi lângă tine și cu câtă muncă neobosită s-a trudit tatăl tău ca să-ți dobândească hrana cea de toate zilele! Bucură-te dacă ai ocazia să-ți răsplătești părinții pentru munca pe care au depus-o pentru tine!

 

Dacă, potrivit îndrumării Apostolului, Femeia trebuie să se teamă de bărbat (Efes. 5, 53), atunci, desigur, cu atât mai mult trebuie să se teamă copiii de părinții lor! Supunerea față de părinți nu este numai o datorie, ci și un folos pentru noi. Noi prin ei am primit viața și, supunându-ne lor, ne-o putem prelungi, căci supunerea față de părinți este prima poruncă ce are o făgăduință (Efes. 6, 2). Copii, prețuiți binecuvânta-rea părinților de o mie de ori mai mult decât orice altă moștenire! (Filaret al Moscovei). A-ți lăuda copiii înseamnă să te slăvești în deșert! A ocărî pe tata și pe mama înseamnă să te ocărăști pe tine însuți! Cum ești tu față de părinții tăi așa vor fi copiii tăi față de tine! Culese de P. C. Protopop GHEORGHE CALANCEA