În reviste

Revista de spiritualitate și cultură românească „Lumina Lină/Gracious Light” (Anul X/Nr. 3 Iulie-Septembrie 2005), editată de Institutul Român de Teologie și Spiritualitate Ortodoxă – Capela Sf. Apostoli Petru și Pavel, care apare la New York, publică versuri de Lucia Olaru Nenati și un portret de Constantin Hrehor, „Apostolul de la Torino”: Gheorghe Vasilescu, „Misionarul din cetatea Torino, aici unde colcăie tot felul de seminții, și unde românii în slujbă la strămoșii romani sunt mai mulți decât pe ulițele lor autohtone, e într-o lucrare de temerar, după modelul paulin, «cu timp și fără timp»”. Universitara suceveană dr. Carmen Cornelia Balan scrie despre cartea „Sfânta Mănăstire Voroneț. Icoane” de Monahia Elena Simionovici, „Icoana ca fixare a eternității”: „Parafrazând o afirmație a autoarei, aș spune «cu adevărat este vorba de o carte ce merită citită îngânând în minte o rugăciune de laudă».

 

Premiul anului 2004 acordat de Fundația Bucovina marchează în același timp recunoaș-terea valorii noii apariții editoriale dar și a vocației culturale renăscute în Sfânta Mănăstire Voroneț; promisiunile resurecției admirate în icoanele Voro-nețului se transformă într-o realitate tangibilă prin efortul maicii starețe, stavrofora Irina Pântescu, ce dovedește încă o dată că omul sfințește locul hrănind prin bună zidire sentimentul adânc pentru moștenirea lăsată de sfântul Daniil.” Cartea lui Nicolae Cârlan, „Ion Luca sau viața ca o dra-mă”, este prezentată de Emil Satco: Personalitatea insolită a dramaturgului „i-a insuflat lui Nicolae Cârlan subiecte pentru mai multe studii și articole și chiar pentru o teză de doctorat, pe care a renunțat să o mai susțină. Mai știm și de încercările zadarnice făcute de același Nicolae Cârlan, cu mult timp în urmă, de a convinge primăria din Vatra Dornei să transforme mica vilă de pe strada Parcului nr. 37, unde și-a trăit ultimii ani scriitorul, poate cei mai dramatici din viața sa, în casă memo-rială. Dacă în această întreprindere, ce se arăta a fi benefică pentru imaginea culturală a micii localități balneare, istoricul literar n-a reușit, a izbutit în schimb să realizeze ceva cu mult mai durabil decât o casă aflată la discreția toanelor și judecăților unor șefi vremelnici: publicarea, cu ajutorul Direcției Județene pentru Cultură, Culte și Patrimoniul Cultural național Bacău, a acestei adevărate micro-monografii, cu titlu de posibil film.” În același număr, și o surpriză de zile mari: „Nicolae Labiș: Foc de tabără. Un poem manuscris al poetului la 15 ani”, amintirile Aureliei Roman, de la Georgetown University, despre „băiețelul bălai”, însoțite de poemul inedit „Foc de tabără” (Vălenii de Munte, 8 iulie 1951). > În „România literară” (34/2005), Mircea A. Diaconu scrie despre cartea lui Matei Vișniec „Mansardă la Paris cu vedere spre moarte”, Editura Paralela 45, 2005. > O amplă cronică, „Ion Beldeanu, un hidalgo melancolic și ironic”, îi dedică volumului „Starea de vid”, cel mai recent al cunoscutului poet sucevean, în „Revista Nouă” (nr. 7), conducătorul acesteia, criticul literar Constantin Tran-dafir. > În revista „Argeș” (8/2005), o pagină întreagă oferă cititorilor versuri de Viorica Petrovici, prezentată de Radu Cârneci.