Episcopi români răpiți și asasinați de KGB*

 

Profesorul Paul Leu, cunoscut prin scrierile sale de până acum, consacrate unor personalități ale Bucovinei, între care Ciprian Porumbescu și Simion Florea Marian ocupă locul central, deși stabilit undeva, în SUA, ne mai gratulează, din când în când, cu câte o nouă lucrare. Ultima sa apariție editorială este inspirată de martiriul a doi slujitori ai Bisericii Ortodoxe Române care, prin acti-vitatea lor, au atras atenția vestitului serviciu de securi-tate sovietic, KGB. Este vorba de două fețe bisericești: epis-copul Grigorie Leu și de ar-hiepiscopul Victor Leu, tată și fiu, rude ale cunoscutului om de litere și cinema Cor-neliu Leu și, presupunem, ale autorului cărții de față. Este cunoscută teroarea dezlănțuită de regimul comu-nist, în special în prima sa fa-ză, când țara se afla sub stă-pânire efectivă sovietică, îm-potriva slujitorilor Bisericii Ortodoxe Române, percepuți ca dușmani ai noului regim. Mulți prelați au plătit cu ani grei de detenție sau cu viața îndrăzneala de a se opune ocupanților și îngrădirilor cultului creștin ortodox, sau au fost scoși din cinul mona-hal, pentru a fi „reintegrați” în viața laică. Autorul cărții de față în-cearcă – și reușește – să re-compună câteva scene de un dramatism surd, din trage-diile personalităților amintite mai sus, figuri emblematice pentru acel timp de restriște. Episcopul Grigorie Leu s-a născut în 1881 în Țuțcani, județul Vaslui. A făcut studii seminariale la Roman și Iași, după care a urmat și Facultatea de Teologie din București. A fost preot, apoi spiritual la Se-minarul „Central” din Bucu-rești, preot militar, director al Seminarului din Ismail, arhie-reu – vicar al Arhiepiscopiei Iașilor (cu titlul „Botoșănea-nul”), episcop al Argeșului și al Hușilor. S-a remarcat prin grija pe care a avut-o pentru întreținerea unor monumente istorice și prin lucrările pu-blicate, un subiect predilect fiind apărarea cultului creștin ortodox în fața asaltului sec-telor care proliferau în epocă. În lucrare sunt radiografiate principalele repere ale vieții ierarhului cărturar, cu accent pe perioada cea mai grea care a fost, firesc, ocupația sovie-tică. Atitudinea sa vădit anti-sovietică și anticomunistă (a fost reclamat la autorități că se opunea planului de subor-donare a lăcașurilor de cult românești din afara granițelor țării Patriarhiei de la Mos-cova), a stârnit, firesc, repre-siunea regimului comunist. Asta nu l-a împiedicat pe ierarhul patriot să acționeze în continuare în interesul Bisericii Ortodoxe Române. La inițiativa sa, câțiva ierarhi au hotărât trimiterea peste graniță, clandestin, a lui Flo-rian Gâldău, doctor în teo-logie, și pe Vasile Leu, colonel, confesor militar, spre a lua legătura cu Consiliul Inter-național Ecumenic, pentru ca acest for să avertizeze românii de peste graniță de primejdia ce-i pândea. Paharul a fost umplut în urma protestului său oficial față de Decretul din 23 februarie 1949, prin care se subordona Biserica puterii comuniste și se desființa, între altele, și Episcopia Hu-șilor. Chemat la București, spre a „a-și explica poziția”, se pare că a fost otrăvit, moar-tea sa violentă, intervenită imediat după vizită, ducând la această concluzie. Fiul său, arhiepiscopul Victor-Vasile Leu, fost confesor militar, fiind, la rându-i, ur-mărit de securitatea comunis-tă, a luat drumul exilului, părăsind clandestin țara. Calvarul său, descris pe scurt, ar putea fi subiect de roman. Ajuns în Iugoslavia, este a-runcat în închisoare, de unde evadează cu știrea tacită a conducerii închisorii, fiind ajutat să treacă în Austria. Aici, cu sprijinul emigranților români și al Comitetului Internațional Ecumenic, se constituie Arhiepiscopia Ortodoxă Română Autonomă din Europa și Orientul Apropiat, iar Victor-Vasile Leu este uns arhiepiscop. Urmează descrierea activității sale în Occident, care avea conotații nu numai religioase, ci și politice, legăturile cu fosta Casă Regală și serviciile secrete străine, strădaniile depuse pentru unitatea ecumenică a creștinilor de pretutindeni. Îl urmărim pe apostolul român în vizite importante (multe cu caracter diplomatic la șefi de state și personalități politice și ecu-menice) în Elveția, Anglia, Franța, Turcia și Grecia, Spa-nia, Portugalia (ca și contri-buția sa importantă în stin-gerea războiului civil din a-ceastă țară), angajat în con-stituirea așa-zisei Armate a Atlanticului de Eliberare a Estului, în fondarea Parti-dului Creștin al Românilor din Exil ș.a. Activitatea sa a alertat KGB-ul, care a încercat să-l asasineze. Tentativa ne-reușind, s-a pus la cale răpirea sa, fapt petrecut la 16 august 1952. A fost dus la Moscova, torturat și apoi predat auto-rităților române. Condamnat la moarte, apoi la muncă silni-că pe viață, suportând regimul inuman al închisorilor co-muniste, arhiepiscopul Victor Leu a biruit, până la urmă, fiind pus în liberate în 1964. Impresionant martiriul acestui „stră-strănepot al lui Mihai Leu, popă de tabără a lui Ștefan cel Mare”, cum singur a scris pe propriul ferpar, pe care profesorul Paul Leu a avut lăudabilul gând de a ni-l descrie într-o carte care se citește pe ne-răsuflate. Atât cât a avut acces la informații, autorul cărții descrie calvarul celui care a pus mai presus de viața sa interesele neamului, oferindu-ne, la finalul celor două ca-pitole, și bibliografia de care s-a folosit. Interesant și plin de învățăminte interviul a-cordat autorului de către scriitorul Corneliu Leu, nepot al Episcopului Grigorie Leu, interviu care completează, fericit, cartea. Corneliu Leu este, de fapt, autorul primei cărți-document (Cartea e-piscopilor cruciați), dedicată martirilor Grigorie și Victor Leu, în care sunt reproduse, după cum afirmă intervievatul, toate documentele legate de martiriul celor două fețe bise-ricești (Fundația „Episcopul Grigorie Leu”, întemeiată de Corneliu Leu, are și o pagină pe internet – www. episcopi—rapiti-de-kgb.go.ro, care oferă ediția electronică a cărții și alte informații legate de subiect). Cartea profesorului Paul Leu este încă o acuză la adresa regimului totalitar comunist. EMIL SATCO *Paul Leu: Episcopi români răpiți și asasinați de KGB, Fundația „Episcopul Grigorie Leu”, București, 2005