Genul proxim, specia și diferența specifică

Măgarii sunt animale cumsecade, spune, spre deliciul supușilor pesedei, senatorul I. Ilici Iliescu, cerându-și astfel scuze urechiaților pentru faptul că i-a pus în rând cu ziariștii. Rezumând și simplificând, lucrurile s-ar prezenta astfel: genul-animal; specia: măgar și ce-o mai urma egal, dar nu identic, cu ziarist. Diferența specifică: asinii e blânzi, supuși, se mulțumesc cu puțin și duc samarul fără să cârtească. Ziariștii, în schimb, mi-s deranjanți, iritanți, agasanți, incomozi, pidosnici, cârcotași și băgăcioși peste poate, făr’de respect pentru ierarhii și instituții constituite (fără maneră, monșer, fără maneră!).
 

Cu galanteria-i cunoscută, ex-președintele României și, in spe, al PSD, detașează de restul bestiariului o cunoscută ziaristă (nu spui cine, persoană importantă), pe care o tratează suav și redundant de “viperă veninoasă” (sic!). Apoi zău, nea Nelule, asta chiar că nu se face vizavi de ur-mașele Evei, chiar ziariste fiind, având adică limba dublu de ascuțită, vorba lui Ițic. Mai pe potrivă ar fi fost o sintagmă desprinsă din meandrele concretului de felul “urzică vezicantă” sau “ciulin înțepător”. Să-l luăm de-o paradigmă pe dl președinte de onoare al PPRM, carele, poet fiind, parfumează comparația cu miroazne culinare, arătând acuzator spre dl Ion Cristoiu ca spre un ardei umplut (care domn, fie vorba între noi și fie-ne iertat, n-ar putea stârni, cel mult, decât vagi instincte de… ampotrofag și în nici un caz sănătoase, normale apetituri omnivore). Revenind în timp, dar rămânând tot în cadrul hulitei bresle a “presarilor”, apoi cu dl Mazăre, ăl de făcu începătura seriei animaliere a Bu-nicuței, lucrurile stau mult mai simplu: fost “măi, animalule”, adică gazetar, fostul boss de la “Telegraful” de Constanța s-a înțelepțit între timp (care va să zică pesedizat) și, ca atare, s-a umanizat. Ba mai mult decât om, s-a făcut primar, respectând neabătut prinți-purile inconștii ale leguminaceii al cărei nume îl poartă, de se tot răsucește și se tot învâr-tejește pe arac “tot mai sus, spre polul plus”. Asta, până să crape păstaia, ca să rămânem tot în grădina esprimărilor figurate, atât de dragi bărbaților noștri politici care, români fiind, s-au născut bistos poeți. Acesta fiind genul proxim, diferența dintre ei și restul lumii de 22 milioane de la poale de Carpați cate-o cine altă treabă n-are. Animalus scriptor, adică tot al Dv. VIOREL DÂRJA

Print Friendly, PDF & Email

Comentariile sunt închise.

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

Sumarul ediţiei: