Biserica Ortodoxă a cinstit sâmbătă, 15 august Adormirea Maicii Domnului, sărbătoare numită în popor şi Uspenia (termenul slav) sau Sfânta Maria Mare.
Câteva mii de oameni au participat la slujba oficiată în aer liber la Putna cu prilejul hramului mănăstirii, Adormirea Maicii Domnului, Sfânta Liturghie din ziua hramului fiind săvârşită de un sobor de aproximativ 50 preoţi şi diaconi, în frunte cu episcopul de Giurgiu, PS Ambrozie, doi episcopi din Ucraina, printre care şi cel de Cernăuţi, care are în subordine mai multe parohii din satele româneşti din nordul Bucovinei în care se slujeşte în limba română, şi altul din Republica Moldova.
În cuvântul de înţelepciune rostit în faţa credincioşilor, PS Ambrozie a criticat decizia autorităţilor centrale de a susţine proiectul construcţiei unei moschei de mari dimensiuni în Bucureşti. „E o mare povară să duci neamul pe umerii tăi, spunea părintele Iustin Pârvu. Pe unii îi lasă genunchii. Bine ar fi să nu ne lase mintea, cugetul nostru românesc. Nu se poate construi moschee în ţara voievozilor” a spus PS Ambrozie, după care a enumerat o parte din moscheile din România, precizând că „avem un Consiliu Consultativ al Cultelor, în care, prin rotaţie, cultele recunoscute au preşedinţia. Nu se poate să se scoată noaptea lege împotriva propriului popor”.
PS Ambrozie a criticat şi prevederile din Legea 217/2015, privind interzicerea cultului persoanelor vinovate de genocid. „Nu se poate să condamni intelectualitatea românească care a pătimit atât de mult şi despre care Petre Ţuţea spunea că nu poate povesti atrocităţile care s-au petrecut în închisorile şi temniţele româneşti pentru reeducare. La Piteşti au murit şi i-au îngropat în gropi comune, în vremea în care bolşevismul se instala în Rusia. Nu putem să repetăm istoria. Până la urma urmei, la scara istoriei ce rămâne după noi? Copiii aceştia care s-au călugărit, şefi de promoţie, intelectuali care nu au vrut ca Putna să fie pictată decât de oameni din partea locului, astăzi vrednicii Gavril şi Mihai Moroşanu. Ce rămâne după noi sau după cei care vor veni după noi? Citiţi «Temniţele suferinţei»! Cine condamnă astăzi Gulagul, deportările de orice fel, cele din îndepărtata Siberie, unde copiii se jucau cu craniile părinţilor morţi, care nu aveau timp să putrezească, sau cei deportaţi în Bărăgan sau Teleorman, pe cei care se ascundeau în Munţii Făgăraşului, copiii care au rămas fără părinţi şi a căror minte a fost schimbată? Acest lucru se repetă în istorie ciclic” a spus PS Ambrozie.
La slujbă a asistat şi comisarul european pentru politici regionale Corina Creţu, care a precizat că proiectul de reabilitare a Mănăstirii Putna, în valoare de 3,3 milioane de euro, reprezintă un exemplu de cum trebuie cheltuiţi banii europeni.
„Prezenţa mea la Suceava, acum, în calitate de comisar european, este de a reliefa care este rolul fondurilor europene în dezvoltarea economică şi socială a României, a judeţului Suceava şi bineînţeles în îmbunătăţirea nivelului de trai al cetăţenilor. Implementarea acestui proiect s-a făcut în proporţie de peste 80%, aşa că sunt optimistă că realizarea lucrărilor să se facă la termen, până în octombrie 2015. Eu cred ca acest proiect este un exemplu pentru cum sunt cheltuiţi banii europeni, un proiect pentru conservarea patrimoniului cultural naţional şi va fi apreciat la nivelul Consiliului Europei, la fel ca restaurarea frescelor de la Mănăstirea Dragomirna, care a fost premiată în 2014. Sunt convinsă că ceea ce se face prin acest proiect – aleile, trotuarele, extinderea iluminatului, consolidarea suprafeţelor exterioare – va ridica numărul de turişti. Sigur, din câte am înţeles, se preconizează şi extinderea sezonului turistic cu încă două luni” a precizat comisarul european Corina Creţu.
După hram, stareţul Mănăstirii Putna, Velnic Melchisedec, a anunţat că obştea mănăstirii se pregăteşte ca în iulie 2016 să serbeze 550 de ani de la turnarea temeliei bisericii şi a mulţumit soborului de ierarhi, stareţi, consilieri, protopopi, preoţi veniţi de departe sau mai de aproape pentru a aduce un prinos de recunoştinţă şi mulţumire „aceleia care întru adormirea ei nu ne-a părăsit pe noi”.
Comentarii