Peste 50 de poeţi suceveni – mulţi deja consacraţi şi publicaţi – s-au reunit joi, 21 martie a.c., la Biblioteca Bucovinei „I.G. Sbiera”, de Ziua Mondială a Poeziei, „într-un maraton de recitaluri pentru splendoarea de a mai trăi un veac sub povara inefabilă a iubirii fără sfârşit (…) 50 de poeţi şi poete, timp de aproape cinci ore cu aplauze de final, au recitat din cărţile lor la Biblioteca Bucovinei din inima Sucevei. Ce a fost acolo nu poate fi povestit.
Nimeni nu ştie de unde vine această povară de a scrie, nici eu nu ştiu, este ca un îndemn primit de la voci pe care le auzi doar tu sau chiar o predestinare sau o misiune. Nu vom descoperi vreodată de unde vine, cât stă de veghe în noi şi către ce noi frontiere se îndreaptă ea, Poezia. Cândva, a fi Poet a fost un titlu de nobleţe.
Astăzi, a fi Poet este un risc major pentru că prejudecăţile lumii noastre par mai puternice decât cea mai eficace otravă. Pentru mine Poezia nu este un soare orb, friguros care să ne mă menţină lucizi. De aceea mă sprijină şi mă apără atunci când cobor în arenă” a spus managerul de proiect, poetul Ioan Manole, concluzionând că „este aproape de necrezut cum omul nu-şi dă seama că are nevoie de poezie ca de oxigen. Cum această monumentală ardere este, în fond, suprema bucurie de a trăi”.
Comentarii