O altă zonă care ne oferă tabloul oribil al războiului şi morţii este Orientul Mijlociu. O lume a violenţei extreme, a fanatismului fără limite, dar şi a sărăciei endemice. Şi asta într-un teritoriu care, prin bogăţiile sale, ar putea oferi locuitorilor un nivel de trai decent, peste media mondială. Doar diferenţele între averile conducătorilor palestinieni şi imensa majoritate a populaţiei pot genera un permanent conflict. Liderii Hamas sunt miliardari în dolari din furtul a unei imense părţi din ajutorul internaţional, iar cei care mor cu speranţa unei vieţi fericite în Rai sunt săraci lipiţi. În plus, bogaţii zonei, dar şi celelalte state arabe, ignoră populaţia palestiniană sau o ajută cu arme şi construcţia de lăcaşuri de cult. De ce refuză toţi (Egipt, Iordania, Arabia Saudită etc.) primirea refugiaţilor din Gaza?
Israelul a reacţionat foarte dur (unii consideră că disproporţional de agresiv) după masacrul sinistru din 7 octombrie. Spirala răzbunării reciproce se desfăşoară şi vom asista la evoluţia ei mult timp. Evreii sunt cu „spatele la zid” şi nu au altă soluţie decât zdrobirea Hamas, dacă vor să-şi păstreze ţara şi cetăţenii în viaţă. Scopul declarat al Hamas este „aruncarea în mare” a tuturor evreilor! Acelaşi lucru îl doresc conducătorii fanatici ai Iranului, dar şi alte organizaţii pe care le susţin (Hezbolah, Jihadul Islamic, Huthis etc.). Discuţia se poartă în jurul dreptului „la apărare” al Israelului! Până unde poate merge? Israelul demonstrează că cetăţenii lui de etnie palestiniană au aceleaşi drepturi ca evreii. Au partide în parlament, pot ocupa orice funcţii şi au un venit pe locuitor superior cetăţenilor din statele arabe, cu excepţia celor din Golf.
Înfiinţarea unui stat palestinian este, de mult timp, soluţia agreată teoretic de majoritatea ţărilor. Cât teritoriu va cuprinde respectivul stat este problema în jurul căreia se poartă discuţii teoretice şi la nesfârşit. Şi, în principal, statutul Ierusalimului pe care ambele părţi îl vor să le fie capitală (Vestul pentru Israel şi estul pentru Palestina – s-a avansat ca soluţie!). Minoritari, dar vocali şi foarte agresivi, extremiştii din ambele părţi se opun acestei soluţii. Dar nu numai ei! Cine vrea să continue războiul în Orientul Mijlociu, deşi nu o spune pe faţă?…
În primul rând Rusia, din mai multe motive. Vrea ca ajutorul american să se împartă între Israel şi Ucraina, pentru a reduce capacitatea de rezistenţă a ucrainenilor. Apoi, vrea să-şi refacă potenţialul de influenţă în lumea arabă (ca în perioada sovietică!) care, la acest moment, se reduce la Siria şi Africa de nord, prin mercenari. În final doresc şi abaterea atenţiei lumii libere de la atrocităţile pe care le comit pe frontul ucrainean şi „obosirea” opiniei publice occidentale pentru a dicta condiţiile de pace.
China, dependentă major de resursele energetice ale lumii arabe, doreşte să joace un rol de mediator al păcii (cum a făcut între Iran şi Arabia Saudită!). O „pace chinezească” nu are adepţi nici în Vest, dar nici în Rusia! În plus, piaţa arabă este un loc favorabil pentru comerţ şi investiţii în condiţiile în care comerţul cu UE şi SUA a căzut abrupt.
Şi dacă Rusia şi China nu vor, de ce ar vrea statele arabe? Vecinii (Siria, Liban, Iordania, Egipt) consideră că teritoriile unui stat palestinian le-au aparţinut! Când a fost un stat palestinian este întrebarea care se pune şoptit în lumea arabă! Iar pacea urmată de exploatarea gazului metan din largul Gazei le-ar afecta interesele (nu întâmplător Qatarul, cel mai mare exportator de gaz lichefiat, este atât de implicat în conflict!).
Vestul, în majoritate, îşi doreşte un Israel puternic în zonă, chiar în condiţiile apariţiei statului Palestina. În acest fel, aprovizionarea cu hidrocarburi ar decurge normal, valurile de emigranţi nu ar mai asalta graniţele, iar exporturile industriale, dar şi alimentare, nu ar suferi.
În final, aş dori să vă prezint o poziţie de perspectivă a României faţă de cele două conflicte, sub aspect diplomatic, economic dar şi politic. În afară de declaraţii stereotipe şi ajutorul militar dat Ucrainei nu am ce comenta. Orientarea stranie a şefului diplomaţiei, preşedintele Johannis, spre legăturile cu America Latină şi Africa în aceste momente mă uimeşte. În condiţiile în care delegaţia pe care o conducea nu cuprindea miniştrii din zona economică sau diplomatică, dar nici oameni de afaceri. Sună a bătaie de joc! De cine? Spuneţi dumneavoastră…
DAN STRUTINSCHI
PS: Herr Klaus ne-a „băgat” în Alianţa Solară Internaţională când a fost în Dubai! În loc de Schengen? Jalnic!!
Comentarii