Vesel ești de neînvins

Nu sunt zei! Nu au nimic deosebit! Un concurs de împrejurări, adăugat lipsei lor de scrupule, i-a transformat în norocoşii naţiunii! Şi s-au instalat în fotoliile de conducători-demnitari ai ţării! Cu voturile românilor mai mult sau mai puţin naivi! Atitudinea cetăţenilor faţă de ei şi acţiunile lor sunt foarte diverse, mergând de la acceptarea fără rezerve (am cunoscut un om onest, care declara că şi-ar fi dat viaţa pentru Vadim!) până la contestarea totală şi fără argumente dată de convingerea că „toţi fură şi mint”. Mult prea des asistăm la cazuri în care votanţii sunt supraimpresionaţi de conducători şi nu au replici sau comentarii la discursurile lor. Sau sunt „blocaţi” de „măreţia” statutului de „mare şef”, iar replicile cuvenite după avalanşa de vorbe şi promisiuni le vin mai târziu, după întâlnire. Churchil, cu umorul său legendar, îl sfătuia pe un tânăr diplomat, cu certe calităţi, care i se plângea de faptul că este „fără replică” pe moment, în cazul întâlnirii cu un mare „om de stat”. Uită-te la el (marele conducător) şi imaginează-ţi cum arată pe „tronul WC-ului”! Cred că aşa ar trebui să facem toţi care ne simţim (şi nu datorită unui nivel inferior de inteligenţă!) complexaţi în faţa „mărimilor lor”. Acţionând sau replicând fără complexe îi vom face „să-şi revină” (cei care au puţină minte pe lângă tupeu nemărginit!) îi vom aduce cu picioarele pe pământ şi (poate!) vor acţiona şi în interesul votanţilor (slabe şanse dacă nu coincide cu interesul lor!).

După ce i-am coborât din Olimpul puterii (în mintea lor!) pe scaunul WC-ului din imaginaţia noastră, urmează, ferm şi fără jenă, să le aplicăm „tratamentul” pe care o societate realmente democratică este în drept (chiar obligată!) să-l facă. Dacă aş fi o persoană mai religioasă (nu e cazul!) aş propune ca cei pe care îi investim cu încredere, prin vot, să respecte cele 10 porunci sau măcar o parte din ele (nu cred că râvnitul la femeia / bărbatul altuia / alteia împiedică semnificativ exercitarea atribuţiilor politico-administrative, deşi cazul Trump/Stormy Daniels mă cam contrazice).

În primul rând, cei care ne spun „sărut mâna” la 4 ani (sau 5 în cazul candidaţilor la preşedenţie) trebuie să-şi asume nişte obligaţii (promisiuni) faţă de noi şi a căror îndeplinire să ne-o raporteze periodic. Am remarcat că în foarte dese cazuri, beneficiind de naivitatea electoratului (am folosit cel mai elegant cuvânt!) demnitarii se angajează în promisiuni a căror rezolvare nu depinde de ei. La Suceava ne promit autostrăzi şi drumuri naţionale, deşi realizarea lor este atributul guvernului! Ne cam iau de „naivi”, pentru că noi nu protestăm! Le merge!?! Capacitatea unei persoane de a îndeplini „sarcinile de partid şi de stat” este asigurată sau NU în bună parte de „realizărili” anterioare. A reuşit, poate va mai reuşi! Nu, slabe şanse, spre zero! Trebuie să arătăm fără jenă „antecedentele” din munca şi viaţa aspiranţilor la funcţii, pentru ca mai mulţi să ştie, „pe bune”, pe cine votează!

Critica „constructivă”, cum se spunea înainte de 1990, sau „distructivă”, cum se aplică acum (vezi tocatul în mass-media!), trebuie exercitată permanent. Nu pentru că se vor ruşina! Slabe şanse! Spaima de a pierde voturi îi pune (uneori) la treabă! Sunt multe de spus! În concluzie, dacă reuşim să le inoculăm frica privind viitoarele alegeri suntem în câştig. Doar aşa!!

DAN STRUTINSCHI

Comentariile sunt închise.

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

SUMARUL EDIȚIEI