În luna noiembrie a lui 2023, Galeria „Ion Irimescu” din Suceava a găzduit pe simezele ei expoziţia de tapiserie, pictură şi grafică a Luciei Puşcaşu. „Gânduri în zbor II” a fost numele sub care s-au agregat ţesături, pânze şi hârtii, a fost numele cu care au fost întâmpinaţi nu puţinii iubitori de artă care au intrat în spaţiul caleidoscopic al galeriei.
Dintre cele înfăţişate nu au lipsit cele atât de dragi autoarei. Copacii au atins cu creştetele lor cerurile şi au fost prilej de meditaţie cromatică, de căutare de armonii rare, de vecinătăţi de tonuri care să redea, prin cald şi rece, zile şi nopţi din calendar (Copacul toamnei). Viul vegetal cu toate amplitudinile sale, de la exuberanţa primăvăratică la discreţia tomnatică, a fost narat cu mijloacele parcimonioase ale tapiseriei. Porţi, precum Poarta templului albastru, s-au întredeschis cu multă cumpănire compoziţională, şi şi-au deschis perspective spre nesfârşiţi nori irizaţi de ceruri cu sori în asfinţit. Şi au fost, în grafică, în laviuri şi baiţuri, momente de studiu pentru ochi şi mână (Poartă românească).
Recurentă e în creaţia sucevencei varianta feminină a siluetei umane. Are un canon doar al ei, altul decât cel clasic grecesc, unul care ridică zeiţele la cer. Eol, nevăzutul, înaripează veşmintele baroce în pensulaţie şi podoabele îşi fac auzit clinchetul. Un zâmbet de idol preistoric umbreşte chipurile. Aşa au fost, în expoziţia de la Galeria „Ion Irimescu”, uleiurile pe pânză numite Mireasa pădurii, Regina şi Spiritul nopţii. Laitmotivul s-a arătat a fi oraculara pasăre – păunul, simbol al soarelui şi al frumuseţii, după cum mărturiseşte chiar Lucia Puşcaşu. Imperialul contur avimorf a însoţit şi a dialogat cu multiplele ipostaze ale sufletului feminin. Au vorbit despre strălucire, despre serenitate şi, desigur, despre nemurire. Trebuie aici amintite pânzele Familia şi Femeia pasăre, Pasărea cerului şi ale seriei Gânduri în zbor, elogii ridicate luminii şi eroicului efort ascensional, efort născut din zbaterile nuanţelor şi tentelor de roşu modulate lângă albastrul în tente şi nuanţe.
Miracolul mişcării a fost surprins în suita „Dans” prin Dansul lunii, prin Sărbătoare, prin Ochiul magic, prin Mândrie, prin Dansul Ursitoarelor. Iluziile spontanului, ale instantaneului, iluzii de care avem atâta nevoie le-a construit artista – preşedintă a Asociaţiei „Artă şi Umanitate” – prin decupaje de tip cinematografic, decupaje în care partea copleşeşte întregul, în care focalizarea se face doar pe detaliul esenţial. A sugerat naşterea spontanee a ritmului prin volutele corpurilor pentru care a ales complementare contrapposto-uri. Şi le-a animat prin vibraţia unor inserţii paralele de fir textil luminos în tapiserii sau prin blick-uri subţiri deschise în lucrările de şevalet.
Trepte au urcat pe muntele templului (Treptele templului), muntele templului albastru (Templul albastru), locul unde rodul e adus sub baldachin (Rod). Tot acest parcurs – ipotetic triptic haute lisse – mărturiseşte despre sedimentările de înţelepciune plastică la care ajunge un destin artistic în fiecare clipă asumat. Şi este cu veghe deşteaptă la toate cele care se petrec în lumile frumosului. Şi este cu asiduă cercetare la cele ce pot face docilele fire de lână umplute cu preaplinul tonurilor de culoare. Şi este cu privire îngăduitoare la suflul cvasidivin prin care, în solitudinea atelierului, puncte şi linii devin imagini şi înţelesuri.
Autoarea a căutat un titlu ispititor, trebuie să recunoaştem. A lăsat la intrare o ispititoare cheie de lectură şi în ea a ascuns un paradox. A fost o cheie cu tâlc care a pus în discuţie crezul originar al artei. Pentru că de la Facerea lumii rostul rostit al artei este acela de a metamorfoza abrupt gândurile în făptuiri, fără răgazul îndelung al căutării temeiurilor. Este acela de a reflecta dorinţele obscure în chipuri apropiate, fără adăstarea exorcizantă a zicerii cuvintelor. Este acela de a da trup sentimentelor, fără şovăiala descurajantă a găsirii raţiunilor.
Dimpotrivă, prin „Gânduri în zbor II”, Lucia Puşcaşu recuperează ocolul lung al punerii temeiurilor unei opere, calea cerească zămislită în gând şi încheiată în faptă. Parcurge itinerarul sinuos al dorinţelor iraţionale care spuse în vorbe devin recognoscibile chipuri. Şi iarăşi, în „Gânduri în zbor II”, ursitoarea suceveancă înfăţişează firul logic care pleacă din rudimentele sentimentelor spre deplinătatea vădită rotundă a trupurilor. Timpul acesta intim al transsubstanţierii de la idee la rod, zborul peste abisul dintre început şi sfârşit a fost propunerea de la Galeria „Ion Irimescu”.
Vernisajul de la galeria suceveană a prilejuit şi lansarea albumului omonim, instrument preţios prin eleganţă şi acurateţe. Autoarea volumului, Lucia Puşcaşu a fost ajutată de fotografii Doru Halip, Petru Palamar şi Vasile Nechita, de traducătoarele Simona Găină, Romanţa Mustaţă şi Luciana Nechita, iar procesarea computerizată a fost realizată de Niculai Moroşan. Fotografiile lucrărilor şi ale detaliilor auxiliare sunt adunate sub temele mai sus enumerate (Copaci, Porţi, Oameni şi păsări, Temple, Corp uman-Dans). Nu lipsesc textele exegetice semnate de dr. Luiza Barcan, de Liliana Beu, de Dorana Coşoveanu, de Ileana Ploscaru Panait, de Ana Amelia Dincă, de Romeo Istrati şi, mai ales, de Valentin Ciucă. Un curriculum impresionant încheie cartea. Dar cele mai scumpe sunt rândurile autoarei, pentru că plasticienii sunt, de obicei, rari în vorbe. Astfel gândurile aşezate cu oarecare reţinere, ici şi colo în paginile albumului, limpezesc şi îndreaptă drumul împodobit al darului mereu făcut către noi, prietenii.
IULIAN BUCUR,
critic de artă
Comentarii