În oraşul nostru mic, ocolit de „drumuri de mare viteză” (?!?), mediocru administrat şi, ca o consecinţă firească, lipsit de investiţii serioase, dar şi de interesul firmelor în căutare de locaţii de producţie şi servicii, există şi persoane interesate de evoluţia lumii. Puţini, dar există! Şi la nivel de judeţ se pare. Pentru ei, dar şi pentru cei cărora sper să le trezesc interesul, îmi propun o rubrică săptămânală în care să prezint două-trei evenimente pe care, nu doar eu, le consider importante şi cu impact. Voi fi subiectiv ca fiecare dintre oameni, dar voi încerca să-mi atenuez această pornire, consultând cât mai mulţi specialişti în geopolitică, economie mondială şi analize politico-militare. Pentru mine va fi o sarcină foarte plăcută şi sper ca informaţiile, analizele şi proiecţiile spre viitor să fie interesante. M-am inspirat, recunosc, din politica editorială a marilor trusturi de presă şi voi încerca să vă prezint, ca urmare a informaţiilor cunoscute, dar şi mai puţin cunoscute (cred că vă pasionează şi pe dumneavoastră!) perspectivele anului 2024, care numai liniştit nu va fi!
Aş avea în acest prim articol să mă refer la cel mai important eveniment al acestui an care va avea repercusiuni în 2024, dar şi până în 2030. Este vorba despre întâlnirea dintre preşedinţii Biden şi Xi! Se pare că domnul Putin nu ştia de vizita preşedintelui chinez în SUA! Spune mult!! Să vedem cine a întins o mână cu ramura de măslin şi din care considerente. Trebuie de spus că ambele naţiuni vor câştiga, iar perdanţii vor fi Rusia şi Iranul, cu teroriştii lor cu tot. Acum 3 luni am fost surprins (recunosc plăcut!) de vizita domnului Kissinger în China. Veteranul diplomaţiei americane la vârsta sa (100 ani) a făcut acest efort, întrucât în China domnia sa se bucură de mare încredere.
Pentru cei care nu cunosc, vreau să amintesc faptul că el este cel care a deschis porţile relaţiilor chino-americane la sfârşitul anilor ’60. Politica externă a SUA în timpul „războiului rece” avea ca un mare obiectiv ruperea relaţiilor dintre cele două mari puteri comuniste, URSS şi China. Şi a reuşit cu brio domnul Kissinger! În 1972 preşedintele SUA Nixon a vizitat China şi s-a înţeles cu Mao, dictatorul chinez. Iar relaţiile între URSS şi China s-au prăbuşit, ajungându-se la un război de graniţă în 1969! Acum situaţia impune, dat fiind războiul din Ucraina, limitarea schimburilor ruso-chineze, mai ales pe plan militar şi al tehnologiei de vârf! Iar Putin înghite în sec, pentru că este total dependent de veniturile obţinute de pe piaţa chineză pentru materii prime, petrol şi gaze. În culisele diplomaţiei, Rusia este numită când vasal al Chinei, când colonie!
Ce câştigă China după „încălzirea” relaţiilor cu SUA? În primul rând va opri căderea exportului spre America (a scăzut cu peste 20%) şi Europa (scădere de peste 15%). China este o economie dependentă total de export! Piaţa naţională este redusă datorită salariilor mici! Deja din tinerii absolvenţi de studii superioare, 20% sunt şomeri sau au job-uri slab calificate. În plus chinezii nu sunt fericiţi de apropierea de Rusia care le-a ocupat în sec. XIX şi XX 1,5 mil. kmp (de 7 ori suprafaţa României). Ca să-şi arate bunele intenţii, tovarăşul Xi a eliminat doi „vulturi ai războiului cu SUA” din posturi cheie în guvern (ministrul de externe şi cel al apărării). Cred că cei de la Beijing vor reveni la ofensiva economică (drumul mătăsii spre exemplu) şi vor abandona intenţiile războinice!
Ce câştigă SUA este absolut evident. Susţinerea Ucrainei în războiul cu Rusia şi, mai nou, a Israelului în războiul cu terorismul islamic este mult. Iar implicarea într-un conflict legat de o invazie chineză a Taiwanului ar depăşi chiar şi superputerea americană.
Ce câştigă planeta? PACE! Măcar până în 2027 când tovarăşul Xi a dat termen armatei chineze să fie gata de război! Sper ca mult mai mult! Şi sper ca demnitarii marilor puteri să realizeze că un război direct (după 1945 a fost doar prin interpuşi!). Între ei nu va avea câştigători. Toţi vor pierde! Noi vom pierde!
DAN STRUTINSCHI
P.S.: În culise se spune că, la ordinul Chinei, Iranul nu mai ajută organizaţiile teroriste care le-a înfiinţat şi nu le permite să atace Israelul şi Vestul pe scară largă. China le cumpără petrol şi gaze! Altfel ar sucomba economic.
Felicitări pentru analiza extrem de bine documentată și foarte pertinentă! O rubrică nouă, de mare interes pentru mine și sper să treceți de 1000 de asemenea articole!
Interesanta intentia de a aborda geopolitica prin filtrul unui sucevean care filtreaza ceea ce se vede zilnic la tv+ internet media.
Viteza cu care lucrurile se schimba in lume contrasteaza cu peisajul impietrit al Sucevei…aici daca vii dupa dauzeci de ani, ai senzatia unei intoarcei in timp….toata lumea asteapta si ii injura pe cei care le tot inseala asteptarile. Ne tot invartim in cerc de zeci de ani si nu am invatat un lucru simplu, orice schimbare in bine trebuie sa inceapa cu noi insine.