Păzeşte-te a doua zi după succes…, zice o vorbă de la artiştii occidentali (The day after! – o capodoperă cinematografică), iar liberalii participanţi la Congresul Extraordinar de duminică nu mai încăpeau pe reţelele sociale să-şi pună poza şi satisfacţia: alegerea preşedintelui Ilie Bolojan şi a întregii sale echipe prin votarea masivă a respectivei moţiuni, singura. Ca şi cum ar fi câştigat o victorie zdrobitoare. Împotriva cărui duşman? Fiindcă un partid guvernamental are de luptat nu cu arma în mână la graniţă, ci cu reformele, înapoierea, incultura, sărăcia, hoţia! Or duşmanul era altul, unul interior: de mulţi ani, PNL-ului i se cuibărise la sân şarpele trădării – vreo 20 de lideri promovaţi de partid de-a lungul vremii s-au crezut stăpâni peste destinele colegilor, ceea ce nu e rău. Rău e că măreţii lideri erau de la Crin încoace cu fundul în două luntri (gramatical: o luntre, două luntri, pl. luntrile, dar (vâslele) luntrii), sau ceea ce poporul numeşte un miel care suge la două oi.
O mulţime de personaje care la vremea lor constituiau speranţe pentru mişcarea liberală, o mulţime de talente şi minţi utilate intră azi în irelevanţă politică: încrezuţi, fuduli şi importanţi, atât de importanţi că fără ei PNL ar fi închinat steagul, au lucrat însă pentru social-democraţi, eternii adversari ai dreptei. Numai că PSD, după ce i-a folosit, nu va mai avea ce face cu ei şi-i va abandona „în suc propriu”, vorba lui Ion Iliescu. N-am văzut până azi management personal mai prost din pricina grabei, a lăcomiei, a imposturii, a infatuării…
Păzeşte-te şi a doua zi după insucces şi ratare a ţintei: PSD cu Sorin Grindeanu la timonă şi Nicuşor Dan la Cotroceni au jucat un întreg an aceeaşi carte şmecheră, ameninţând guvernul şi pe Ilie Bolojan cu demiterea. Nu era săptămână în care liderul social-democrat să nu anunţe ba un sondaj intern, ba un referendum în PSD pentru demiterea lui Ilie-Sărăcie şi ieşirea de la guvernare. Ziua pesedeii votau în guvernul Bolojan măsuri de austeritate, iar seara le batjocoreau la TV şi făceau mişto de prim-ministru. Iar preşedintele a tăcut complice. În plus, fluturau mulţimii marote cu creşteri de pensii şi salarii, cu scăderi de TVA şi impozite, deşi ştiau bine că nu sunt bani, iar împrumuturile luate de Ciolacu trebuie returnate. Altfel, faliment! Apoi au marşat pe ideea moţiunii, fără a realiza că-şi taie singuri craca de sub picioare.
După moţiune, alţi politicieni plus destui analişti obiectivi le-au atras atenţia că, dând jos guvernul Bolojan, trebuie să constituie ei înşişi alternativa. Dar, în loc de alternativă, au căutat să realizeze de-a sila o majoritate cu trădători din partidul liberal, numai să ajungă PSD la Palatul Victoria.
Doar că trădarea nu e de preferat nici atunci când e la adversari. Încercarea de a sparge PNL prin desemnarea vicepreşedintelui său Adrian Veştea ca viitor prim-ministru şi atragerea într-o majoritate favorabilă PSD a trădătorilor a funcţionat pervers: unde dai şi unde crapă! În loc de acceptare a situaţiei dorite de preşedinte şi de PSD, membrii PNL s-au unit strâns în jurul lui Ilie Bolojan, iar soarta colegilor legaţi prin fire ascunse de liderul social-democrat a fost pecetluită, ca şi a oricărui tip de colaborare instituţional-partinică cu PSD. Ceea ce-l lasă pe preşedinte în afara jocului: nicio majoritate proeuropeană nu mai e posibilă după demiterea guvernului Bolojan de către PSD+AUR, iar alegerile parlamentare anticipate nu pot avea loc, aşa cum nu au avut loc din 1989 încoace. Derută completă pentru matematician.
Şi dacă nu şi nu, au încercat stratagema tâmpă a trădării şi cu un vice AUR, reuşind să-l prostească pe deputatul om de afaceri Mahommad Murad cu o întreagă aripă auristă de el însuşi finanţată ca să voteze guvernul Veştea, intenţie tăiată şmechereşte de imprevizibilul George Simion, liderul AUR.
Personaj care şi-a jucat golăneşte rolul, aşa cum ştie el: i-a chemat la sediul partidului ca să-i umilească pe desemnatul prim-ministru şi pe preşedintele Nicuşor Dan, iar Adrian Veştea, Sorin Cîmpeanu şi Bogdan Ivan s-au dus la închinat, ratându-şi cariera politică. Mai lipsea să îngenuncheze şi să-i pupe mâna, numai să le dea voturile! Politică de servitori!
Comentarii