Ideea acestui articol mi-a venit în timp ce mă uitam la Antena 3 la emisiunea Oanei Zamfir cu primarul general al Bucureştilor, Ciprian Ciucu, vicepreşedinte al PNL, care nu cred că a fost lăsat să spună o propoziţie până la capăt de către moderatoare, soţia lui Daniel-Cătălin Zamfir, lider al senatorilor PSD la Senat, prezent mereu la Antene ca mare expert în economie, pesedist înflăcărat care nu permite să fie contrazis. Stimabila nu mai prididea să acuze PNL de toate relele şi insuccesele din 1989 încoace şi cum a distrus ţara Bolojan în numai 10 luni, că ţi se făcea ruşine că eşti martor la o asemenea mascaradă. Misiunea ei era clară: Ilie Bolojan trebuie distrus, înjosit, anulat alături de PNL. Tehnică mârşav-distructivă care a consacrat Antenele voiculesciene de la origini până în prezent.
Am înţeles ceea ce până acum doar câţiva intelectuali susţineau: nici vorbă de stat paralel, ci de oligarhia instaurată după revoluţie, cu rădăcini în fosta Securitate şi în nomenclatura regimului comunist, aceea care, după ce i-a pus pe mineri să urle „Nu ne vindem ţara!” şi „Noi muncim, nu gândim!”, a căpuşat până la falimentare tot ce era producţie românească, făcându-se stăpână pe mare parte din bunurile întregului popor şi pe miliardul de dolari al lui Ceauşescu, pe imensele fonduri jefuite din băncile Bancorex, Bankcoop, Albina, Credit-Banc, Columna…. Lacomi şi perverşi, i-au jefuit şi pe fraierii sărăntoci de ultimii bănuţi prin schemele piramidale.
Nu ştiu dacă aţi observat, dar de marii jafnici ai României nu a îndrăznit să se ocupe nicio Justiţie şi nici şanse nu sunt să se ocupe. Stăpânesc spaţiul public, construiesc majorităţi guvernamental-parlamentare, batjocoresc procurori, judecători, decredibilizează şi demit guverne, năşesc corupţia, fac presing mediatic, manipulează primitiv cu fake news-uri şi procese de intenţie, distrug personalităţi care vor să facă ceva pentru ţară şi poporeni, altele decât cele ale oligarhilor. De aceea, zeci de ani am bătut pasul pe loc, prostiţi şi ignoraţi.
Au dat peste nuci tari precum Corneliu Coposu, Doina Cornea, Ion Raţiu, pe care n-au reuşit să-i îndoaie, au continuat cu Radu Câmpeanu, şef al PNL, cu Ion Diaconescu, şef al PNţCD şi Sergiu Cunescu, şef al PSDR, tustrele partide istorice refăcute după 1989, pe care au reuşit să-i şi mârşăvească, au dat de altă nucă tare Emil Constantinescu, cel ce s-a declarat învins de Securitate, dispărută doar în acte, în rest, mai vioaie ca oricând, dar măcar a reuşit să pună România pe harta Europei şi pe traiectoria NATO.
A se observa din capul locului că niciodată sistemul oligarhic nu şi-a pus echipele de zgomote să desfiinţeze figuri din FSN, PDSR, PSD, ci numai şi numai concurenţii la guvernare, la vârful puterii politice provenind din alte formaţiuni. Năstase, Dragnea, Ponta, Dăncilă… şi-au făcut-o cu propria mână.
Privind cu doar câţiva ani în urmă, iată-i răpuşi pe Iohannis (Ficusul), fost preşedinte, foştii prim-miniştri Victor Ciorbea, (Robokop, ţărănist mocoşit) batjocoriţi de năimiţii din presă ai oligarhilor, pe Mihai-Răzvan Ungureanu (Intelectualul lui Peşte-Prăjit), Dacian-Julian Cioloş (Ce caută francezul în România?), la eşecul cărora ar fi pus mâna, pe lângă falşi patrioţi ai Antenelor roşii, şi câţiva dubioşi de prin serviciile secrete. Au urmat Florin-Vasile Cîţu (Superman), un economist de excepţie, şi apoi Ludovic Orban (Sică Mandolină). Nefiind de-ai pesediştilor, niciunul nu trebuia să reuşească şi, cu toate acestea, ţara a făcut progrese în vremea lor.
Acum i-a venit rândul lui Ilie Bolojan, prim-ministrul care a început reforma bugetară tăind banii de mită electorală şi reducând peste 10% din posturile administraţiei, majoritar pesedizate. Semnalul batjocurii a fost eticheta „Ilie Sărăcie” şi contrele lui Grindeanu la orice iniţiativă guvernamentală. După ce PSD şi AUR au mârşăvit PNL şi USR, acum cu nesimţire le aşteaptă să formeze alt guvern! Noroc că Bolojan nu s-a lăsat „făcut”.
Culmea! I-au distrus în numele stabilităţii şi al bunei guvernări! Azi mă întreb câţi ani a pierdut România, câte contre au pus integrării europene, cât din întârzierea reformelor şi sărăcia populaţiei li se datorează?
Comentarii