- Aşază-ţi încă din tinereţe viaţa sub ascultare, precum Sfânta Matrona, şi nu te teme dacă drumul tău este hotărât prin chemare şi jertfă, întrucât ceea ce pare limitare devine în Dumnezeu lărgire a fiinţei.
- Foloseşte formarea ta duhovnicească drept temelie a întregii vieţi, fiindcă anii trăiţi în tăcere, în ascultări mărunte şi în slujire discretă sunt rădăcinile din care apare rodirea de mai târziu.
- Îndrăgeşte participarea la slujbele Bisericii şi pune început bun fiecărei zile prin întâlnirea cu Dumnezeu, urmând pilda Cuvioasei de la Hurezi, astfel încât ultima plecare să fie tot din faţa altarului.
- Învaţă să conduci prin exemplu, nu prin autoritate impusă, deoarece adevărata stăreţie nu este putere adminis-trativă, ci iradiere de pace, discernământ şi rugăciune.
- Nu deznădăjdui în boală, ci transformă suferinţa în strigăt smerit către Dumnezeu şi către Maica Domnului, ştiind că vindecarea poate fi fie trupească, fie lăuntrică, dar niciodată fără sens.
- Fugi de patima înavuţirii, pentru a nu-ţi împovăra inima cu grija de multe, amintindu-ţi că ataşamentul de lucruri slăbeşte libertatea iubirii.
- Rămâi statornic acolo unde ai fost sădit, pentru că fidelitatea faţă de loc şi comunitate reprezintă o formă de jertfă care adânceşte comuniunea şi maturizează sufletul.
- Leagă sfatul de rugăciune şi nu da îndrumări pe care tu însuţi nu le-ai trecut prin inima ta şi prin dialogul tău cu Dumnezeu.
- Pregăteşte-ţi sfârşitul cu luciditate şi pace, împacă-te cu toţi, binecuvântează-i şi predă-ţi viaţa ca pe o ofrandă, nu ca pe o pierdere.
- Trăieşte astfel încât ultimul tău cuvânt să fie laudă, căci dacă întreaga viaţă a fost orientată spre Dumnezeu, moartea devine doar intrarea în bucuria pe care ai invocat-o mereu în rugăciune.
† Calinic, Arhiepiscop al Sucevei şi Rădăuţilor
Comentarii