Primăvara începe cu un gând deosebit. Să vi-l spun.
Ieri m-aţi urat de ziua mea şi vă mulţumesc. Dar nu despre mine e vorba.
Nimeni nu celebrează singur, ci cu cineva sau ceva împreună cu el. Mereu am simţit că nu celebrăm anii noştri, ci Viaţa lui Dumnezeu din anii noştri. Celebrăm dorinţa Lui de a ne fi creat, şi de a fi, fiecare dintre noi, sclipiri din personalitatea Lui nesfârşită. Ne adunăm să sărbătorim un foton, dar sărbătorim de fapt Lumina. Este haric aşa şi nimeni nu serbează despărţit de Lumină.
Aşa şi mamele. Aşa şi mama cu fiul în poză.
Mama îşi celebrează fiul. Poate ea să iubească ceva mai mult decât pe fiul ei? În veacul acesta – ideea e abia o umbră.
Dar va veni ziua în care mama va celebra ceva mai mult decât pe fiul ei. Va iubi Viaţa din care a venit şi o va celebra peste toate, iar pe fiul ei îl va celebra ca manifestare a Vieţii.
Ea va celebra această prefacere a Vieţii în fiul ei. Ca erupţia de culori în spatele figurinei.
Atunci mamele nu vor mai fi doar mame. Şi fiii nu vor mai fi doar fii. Şi nicio relaţie nu va mai fi doar în doi – ci Viaţa se va slăvi în mame şi fii, şi în toate relaţiile.
Ca Persoana lui Dumnezeu în toate.
Primăvară frumoasă.
1 martie 2026
Protosinghel IUSTIN TABAN
Comentarii