Foto: IA
1. Fii vedetă!
Nimeni nu-şi mai doreşte să fie „invizibil”, modestia neagă realitatea, ţine de trecut şi neputinţă, doar cei cunoscuţi sunt apreciaţi şi respectaţi, pentru că societatea s-a polarizat în ei şi mulţimea. Iar tinerii nu precupeţesc niciun efort să facă parte din categoria selectă numită „ei”, chiar dacă pentru dobândirea acestui statut, din necunoaştere şi teribilism, săvârşesc fapte sancţionate de legea penală. Pentru o clipă, o zi sau un sezon, mulţi îşi doresc să fie vedetă, nu contează prea mult în care domeniu sau specialitate, singurul scop fiind acela de a ieşi din anonimat.
Există o competiţie nerostită la şcoală, nu în cadrul programei de învăţământ, ci între tineri care se întrec în toate, o altă competiţie se desfăşoară şi în cartier, stradă, sat, scopul este să fii cel mai deosebit dintre toţi, fără ca domeniul să conteze. Acest trend a apărut ca o consecinţă a abandonului familial, fiindcă plecarea părinţilor la muncă în străinătate înseamnă nici mai mult, nici mai puţin decât un abandon familial mascat de scopuri economice şi intenţii bune. Copiii s-au trezit brusc singuri, lăsaţi în grija bunicilor sau a unor rude îndepărtate care nu-i înţelegeau, nu ştiau de frământările lor şi nici nu încercau să le desluşească nevoile vârstei, ei aflându-se tocmai la vârsta întrebărilor şi a afirmării. Inevitabil, şocul suferit a fost mare pentru copii, unii au reuşit să treacă peste el, fie ajutaţi de familie, fie prin forţele proprii, însă mulţi au clacat, pentru că dispariţia uniformei şcolare a permis diferenţierea socială bazată pe situaţia economică a părinţilor, apoi a intervenit izolarea, ei nefiind membri ai unui grup privilegiat, a urmat şi o lipsă de comunicare, care nu au făcut altceva decât să-i arunce spre periferia societăţii, unde se deschide conul de umbră care înghite orice licărire de speranţă.
Încurajând dorinţa tinerilor de a deveni vedetă prinde contur o altă măsură educativă neprivativă de libertate pentru infractorii minori care se numeşte: fii vedetă!
Prin această măsură, tinerii infractori nu mai sunt sancţionaţi cu pedepse privative de libertate, ci, după o evaluare profesională şi completă, sunt sprijiniţi să-şi dezvolte aptitudinile şi capacităţile artistice personale, ei putând deveni artişti, interpreţi şi creatori populari, ceramişti, pictori, sculptori, prozatori, poeţi, cineaşti, actori sau jurnalişti, sau absolut orice îşi doresc pentru a se afirma şi a ajunge cunoscuţi publicului larg, prin afişe, postere şi reclame, participând la târguri, spectacole, expoziţii, simeze, gale, festivaluri şi emisiuni TV. Având un nou statut, cel de vedetă, tinerii sunt obligaţi de noua lor postură şi poziţie socială să-şi schimbe comportamentul, fiindcă au ajuns la rândul lor modele pentru alţi tineri. Copilul, fost infractor, este reeducat mult mai uşor şi devine acum educator şi exemplu al reuşitei pentru alţii. Povestea lui, experienţa trăită, drumul urmat spre glorie şi reintegrare socială pot fi folosite, pentru că sunt credibile şi, ceea ce este poate cel mai important, sunt dezvăluite chiar de cel care le-a trăit şi a trecut prin ele.
2. Reeducare prin artă
După analizarea referatului de evaluare a infractorului minor, instanţa poate dispune participarea tânărului certat cu legea la un festival, concurs, expoziţie, program de creaţie artistică sau realizare de artizanat, ceramică, sculpturi, pictură, desen, fotografii artistice, realizare de filme documentare, scrieri literare, interpretări artistice, astfel ca numele lui să ajungă pe afiş, să dea interviuri presei, să fie celebru. Noua postură, cea de creator/artist, nu mai este compatibilă cu cea de infractor, tânărul este obligat să-şi modifice comportamentul, să devină responsabil. Proiectul este monitorizat de consilierul de probaţiune, care va consemna în raport, iar fondurile obţinute din vânzarea lucrărilor/bunurilor pot fi donate unor ONG-uri sau folosite pentru scopuri sociale, fapt ce-l angajează şi mai mult pe tânăr. El învaţă astfel că, dăruind, vei dobândi.
Pentru aplicarea măsurii educative neprivative de libertate, reeducare prin artă, organele de anchetă şi instituţiile de protecţie ale copilului vor efectua un studiu profesional şi complet privind posibilele aptitudini artistice şi creative ale infractorului juvenil, care va fi înaintat instanţei de judecată, iar aceasta va dispune, dacă este cazul, propunerea tânărului pentru a derula o activitate artistică. Repartizarea se va face numai cu acordul infractorului juvenil şi al părinţilor, tutorelui sau al persoanei responsabile legal de creşterea şi educarea acestuia.
Prin hotărâre judecătorească, instanţa va dispune ce fel de activitate artistică va urma infractorul juvenil, pe ce perioadă şi cum va fi cuantificată sau evaluată de serviciul de probaţiune, ce rezultate se aşteaptă şi cum vor fi verificate obţinerea lor.
Spre exemplu, dacă tânărul a dovedit aptitudini pentru desen, el va fi dirijat spre un grup unde va deprinde pictura, grafica şi desenul de la un artist consacrat, agreat de instanţa de judecată. Serviciul de probaţiune va întocmi un program cu ore de atelier, iar pictorul care se ocupă de instruirea lui va semna orarul şi prezenţa acestuia. Scopul este ca, după o anumită perioadă, minim de şase luni, infractorul juvenil să aibă făcută deja o lucrare care să fie depusă într-o expoziţie sau galerie de artă.
Metoda educativă se va derula pentru o perioadă de minimum un an şi maximum patru ani, cât este durata absolvirii unei facultăţi de arte, şi va fi administrată concomitent sau complementar cu altă măsură educativă, cum ar fi, de exemplu, „citeşte o carte”!
Măsura de educaţie neprivativă de libertate, reeducare prin artă, care se aplică infractorilor minori poate avea rezultate spectaculoase dacă se dispune la persoane care au un real potenţial artistic, iar pe durata aplicării ei sunt derulate şi alte măsuri educative complementare, care au ca scop conştientizarea tânărului asupra consecinţelor care decurg dintr-un comportament infracţional şi că, prin sentinţa neprivativă de libertate, instanţa i-a oferit o nouă şi nesperată şansă de reabilitare şi revenire la o viaţă socială normală, conformă cu normele civice acceptate de lege şi societate.
Reeducarea prin artă este o măsură educativă care oferă şansa infractorului minor de a-şi întoarce efectiv destinul cu 180 de grade, dacă reuşeşte să înţeleagă că arta l-a salvat când a alunecat pe drumul fărădelegii şi că frumosul are rol nu numai de a vindeca trecutul, ci şi de a-i deschide o uşă în viitor, spre nemurire.
De altfel, în istoria artei există numeroase cazuri de infractori minori care s-au „vindecat” de păcatele şi ispitele tinereţii atunci când au hotărât să-şi dedice definitiv viaţa, talentul şi energia artei, indiferent de forma de exprimare a acesteia.
ANDREEA CHIFAN
Comentarii