Ziua Culturii Române la Mănăstirea Putna

Pe 15 ianuarie, de ziua naşterii lui Mihai Eminescu şi de Ziua Culturii Române, la Mănăstirea Putna, cu binecuvântarea Înaltpreasfinţitului Părinte Calinic, a avut loc premierea câştigătorilor ediţiei a XXXV-a a Festivalului Literar „Mihai Eminescu”. Festivalul are ca organizator Centrul Cultural „Bucovina” al Consiliului Judeţean Suceava.

La ora 11:30, părintele stareţ al mănăstirii, arhim. Melchisedec Velnic, şi clerici din obşte au săvârşit slujba Parastasului pentru Mihai Eminescu şi părinţii şi rudele sale. La sfârşit, părintele stareţ a rostit un cuvânt despre mesajul lui Eminescu în vremea vieţii sale şi astăzi.

„Stimaţi participanţi la Festivalul literar Mihai Eminescu,

Cu binecuvântarea Înaltpreasfinţitului Părinte Calinic, am săvârşit slujba de pomenire şi va urma acordarea celor două premii. Înainte de a merge la statuia lui Eminescu, doresc să vă împărtăşesc o întrebare pe care mi-am pus-o în această dimineaţă.

Ce mesaj ar transmite, astăzi, Eminescu, pentru neam şi pentru ţară? Oare s-ar bucura? S-ar întrista? Ar face ceva anume? Ştim cu toţii că lui Eminescu i-a păsat mult de popor şi de ţară. Iubirea lui pentru români, pentru românii de pretutindeni, era uriaşă. Binele românilor a fost scopul vieţii lui. Toate eforturile unei vieţi de jertfă, spre aceasta s-au îndreptat. De când a cunoscut românii din alte locuri decât Ipoteştiul natal, de când a ascultat poveştile lor de viaţă, la Cernăuţi, de la Aron Pumnul, şi apoi în Transilvania, sufletul său a rămas pentru totdeauna iubitor de binele românilor. Nu întâmplător, el a fost cugetul viu al Serbării de la Putna din 1871. A venit la Putna, când avea doar 21 de ani, pentru a transmite de aici, de la mormântul lui Ştefan cel Mare, un mesaj tuturor românilor. Atunci, mesajul lui a fost chemarea la unitatea culturală a tuturor românilor. Acesta a fost scopul Serbării de la Putna din 1871. Eminescu a scris principalele texte prin care studenţii de atunci au explicat serbarea naţională de la Putna şi legătura ei cu Ştefan cel Mare, văzut ca un erou al tuturor românilor, un sfânt al tuturor românilor şi un apărător al existenţei noastre, a tuturor românilor.

Dar astăzi, ce mesaj ar transmite? Eminescu a fost un om realist. Poezia lui se încadrează în romantism, dar omul Eminescu, gânditorul, jurnalistul Eminescu a gândit cum se poate împlini binele românilor ţinând cont de trecut şi de prezent cu mult realism. Nu voi descrie ce ar vedea Eminescu astăzi, pentru că ştim – ştim bine ce suntem, ce facem, ca ţară, ca popor.

Gândul meu este că Eminescu, văzând cele de azi, s-ar retrage într-o smerită rugăciune şi într-o adâncă tăcere, aşteptând ca neamul şi ţara să îşi revină. El a ştiut că rugăciunea şi tăcerea întru nădejde sunt roditoare. A ştiut că forţa interioară a unui suflet smerit şi iubitor este de neoprit. Să ne amintim de cuvântul Sfântului Apostol Pavel, care a spus că nădejdea nu ruşinează. În faţa mormântului de la Putna, el a înţeles puterea lui Ştefan cel Mare de după 2 iulie 1504, de când mormântul acestuia a devenit altar al conştiinţei naţionale, loc de jertfă tăcută şi rugăciune. De aceea, în dimineaţa zilei de 15 august 1871, Teodor Ştefanelli l-a văzut dis de dimineaţă pe Eminescu la mormântul lui Ştefan – cum l-am vedea şi astăzi, poate mai mult decât atunci –, tăcut şi tulburat. Adică gânditor, adâncit în sine. El însuşi şi-a revărsat iubirea pentru oameni şi durerea pentru ei în Rugăciunea către Fecioara Maria:

 Ascultă-a noastre plângeri,

Regină peste îngeri,

Din neguri te arată,

Lumină dulce, clară,

O, Maică Preacurată

Şi pururi Fecioară, Marie!

Crăiasă alegându-te,

Îngenunchem rugându-te:

Înalţă-ne, ne mântuie

Din valul ce ne bântuie.

Să-l primim pe Eminescu şi mesajul lui în adâncul sufletului nostru, să-i ascultăm glasul adânc al sufletului său, să primim cu smerenie rugăciunea lui şi tăcerea lui în încercările şi valurile pe care le avem!”

A urmat deplasarea în incintă unde, la statuia poetului, a avut loc ceremonia de acordare a Premiului Naţional pentru exegeză „Mihai Eminescu” scriitorului prof. univ. dr. Iosif Cheie-Pantea, de la Timişoara, pentru cartea „Mihai Eminescu – Omul şi dialectica Istoriei”, tipărită de Editura Junimea – Iaşi şi de acordare a Premiului „Aristocrat al Scrisului Bucovinean” scriitorului sucevean Ioan Ţicalo.

Evenimentul s-a încheiat cu un program artistic, susţinut de membri ai Ansamblului Ciprian Porumbescu al Centrului Cultural Bucovina. (Mănăstirea Putna)