Poarta masivă a Muzeului de Istorie Suceava s-a deschis la amiaza zilei de miercuri, 12 noiembrie 2025, mai des ca niciodată, mulţi dintre iubitorii creaţiei pictoriţei Puşa Pîslaru Ionescu, dintre elevii profesoarei Puşa Pîslaru Ionescu şi dintre ucenicii artistei ţinând să-i fie alături la vernisajul expoziţiei personale şi lansării catalogului-album „Dincolo de…”. Au fost şi mulţi colegi, nume din domeniul artelor sucevene, artista plastică Lucia Puşcaşu, preşedinta Asociaţiei Artă şi Umanitate, conducerea Filialei Suceava a Uniunii Artiştilor Plastici din România – pictorii Camelia Sadovei, Niculai Moroşan şi Oana Ruxandra Hrişcă, Viorica Moruz, Loredana Ceică, Iulian Asimionesei, Sorin Baciu, Viorel Corodescu, Vasile Bolnavu, Ovidiu Bortă şi alţii.
Felicitări, flori, îmbrăţişări. Elegantă, surâzătoare, cu un mănunchi de gerbere ruginii în mână, Puşa Pîslaru Ionescu şi-a ascuns emoţia până la cuvântul final. Când, vasluiancă de origine, privind în urmă, a preţuit Suceava ca pe un spaţiu prielnic, cel mai prielnic zămislirii creaţiei sale. Nu a fost singurul moment cu laudă adusă Sucevei. Mulţumindu-i criticului de artă Iulian Bucur pentru aprecieri, dar şi pentru efortul venirii de la Bacău la Suceava, oaspetele a replicat, „Suceava nu este un efort, este un privilegiu!” Suceava, a mai povestit Iulian Bucur, rămâne în istoria artei româneşti prin urcarea pictorilor şi graficienilor în anii 80 ai secolului trecut spre aerul său de libertate, oxigenat, care o preschimbaseră în capitală spirituală, graţie neuitatei Voroneţiene. „Da, l-a susţinut dr. Constantin-Emil Ursu, atât cât putem noi, Muzeul Naţional al Bucovinei, am dori să o reluăm. Dar singuri, nu putem!”
Bogată, cu multe păsări şi flori, cu scene calde, domestice, dar mai ales cu multe compoziţii enigmatice, cărora dominanta albăstruiului le intensifică sentimentul unui tărâm lăuntric, al înaintării noastre sub o lumină lunară, într-o lume tainică, a unor visări mărturisite cu penelul, expoziţia personală a pictoriţei Puşa Pîslaru Ionescu, „Dincolo de…” şi-a înstăpânit aerul de sărbătoare asupra publicului prezent la vernisaj, degajat, negrăbit, nesăturându-se parcă să privească, să încerce să vadă şi să admire.
Subprefect Camelia Damian i-a dorit sărbătoritei putere de muncă pentru cât mai multe tablouri care să ne încânte, iar dr. Constantin-Emil Ursu, director general al Muzeului Naţional al Bucovinei, a salutat în Puşa Pîslaru Ionescu o de două ori laureată a „Voroneţienei”, concursul plastic adresat profesioniştilor de amploare naţională, mai evocat ca niciodată în acest an, şi o semnătură valoroasă pe mai multe picturi din zestrea de circa patru sute de lucrări aduse Muzeului de taberele sale de creaţie, i-a mulţumit Irinei Ţibulcă pentru reuşita catalogului (Puşa Pîslaru adăugându-i şi gratitudinea pentru fotografiile lucrărilor realizate de Petru Palamar) şi a provocat un freamăt de bucurie printre participanţi cu speranţa deschiderii în septembrie 2026 a Muzeului de Artă al Bucovinei, „dacă ne ajută Dumnezeu!”
Discursul criticului de artă Iulian Bucur despre creaţia, creaţiile de pe simeze ale pictoriţei Puşa Pîslaru a fost atât de frumos, rostit cu atâta patos şi dreptate, încât nu doar publicul a fost captivat, ci şi Puşa Pîslaru însăşi l-a urmărit fermecată ca de o poveste care se picta cu inefabilul penel al cuvântului pe pânza vie a inimii. Despre artiştii care deschid ferestrele, noi fiind chemaţi să ne punem coatele pe pervaz şi să zburăm cu Puşa Pîslaru dincolo de rutină şi cotidian, să păşim împreună pe firul subţire dintre vis şi realitate.
Rândurile de-acum, despre vernisajul expoziţiei pictoriţei Puşa Pîslaru Ionescu, se încheie cu imaginea sugerată de Iulian Bucur, a lucrărilor sale coborând precum păsările din turnul de fildeş al atelierului pentru „dulcele jug al privirilor noastre”. Şi cu răspunsul sonor unanim al participanţilor la binemeritatul îndemn: „Aplauze!”
Comentarii