Să nu fii nelucrător şi leneş, ci lucrează cu mâinile tale ca să ai din ce ajuta pe cel lipsit, să-i dăruieşti cu cumpătare după putinţele tale. Atât să se ceară de la tine, cât ţi-a fost încredinţat. Nimeni, deci, să nu ceară de la tine ceea ce el însuşi posedă câtuşi de puţin. Milostenia făcută din agoniseala pe nedrept este urâtă de Hristos, pe când cea făcută din bunuri dobândite cinstit este bineprimită. Fiule, milostenia nu are conţinut când este făcută din agonisiri nedrepte. Sunt unii care, prădând bunuri străine, se prefac a practica milostenia şi, după ce storc pe unii, simulează că sunt milostivi cu alţii. Lui Dumnezeu nu-i plac faptele acestora, ci dimpotrivă, blestemă şi respinge făţărnicia inimii lor.
Tu, fiule, să oferi semenului puţinul din ostenelile tale, ca acest lucru să fie plăcut şi primit de Domnul. Să nu te făleşti când dai milostenie celui lipsit, nici să te socoteşti pe tine mai bun decât acela căruia îi dăruieşti ceva, ci în orice binefaceri ale tale să fii smerit faţă de Dumnezeu, fiindcă nu este plăcut lui Dumnezeu cel care săvârşeşte ceva din mândrie. Tot ceea ce se săvârşeşte cu smerenie este bine primit de El.
(Sfântul Vasile cel Mare, Învăţătură către fiul duhovnicesc, traducere de I. Popa, Editura Mitropolia Olteniei, Craiova, 2007, pp. 36-37)
Comentarii