În acest an, tradiţionalul simpozion de la Piteşti a ajuns la cea de a XXV-a ediţie. Deci mergem odată cu anii… Personal, am fost pentru a V-a oară la acest important eveniment, deşi trist prin semnificaţia lui. Am ajuns aici cu câţiva ani în urmă, graţie regretatului savant bucovinean, a consăteanului nostru, Ilie Popescu. Anul acesta am fost prezente patru persoane din nordul Bucovinei: secretara Societăţii regionale „Golgota”, lucrător în domeniul culturii, Elena Clioţ, bibliotecară şi poetă, activista Rodica Zegrea şi subsemnata. Simpozionul Internaţional PERT, despre „Experimentul Piteşti – reeducarea prin tortură”, este organizat anual de Fundaţia Culturală „Memoria”, de alte fundaţii, asociaţii, printre care şi Centrul de Cercetări Istorice, Cernăuţi. Debutul acestei importante manifestări a avut loc în Sala Filarmonicii din Piteşti.
A fost deschis de preşedintele Fundaţiei, dl prof. univ. dr. ing Ilie Popa, un om cu suflet mare şi o energie de invidiat. Domnia sa a prezentat foarte pe scurt volumul ce apare anual cu peste 600 de pagini în care sunt expuse comunicările, dar şi fotografii, documente, cifre…, toate legate de evenimentele şi amintirile dureroase ale teroarei comuniste. Au urmat primele mesaje, expuneri, lansări de carte. Un mesaj de salut şi susţinere a transmis prin reţelele de socializare dl prof. univ. dr. Emil Constantinescu, fost preşedinte al României. Emoţionant şi tulburător a fost mesajul dlui Sergiu Rizescu, fost deţinut politic, care a făcut închisoare chiar la Piteşti. La cei 93 de ani ai săi, este plin de viaţă, de speranţă, în ciuda tuturor vitregiilor soartei. Mesaje de salut au venit de la invitaţi din Montreal – Canada, Freiburg – Germania, din Basarabia şi Ucraina, nordul Bucovinei. Au participat şi reprezentanţi ai Primăriei Piteşti. Au urmat vizita la Memorialul Închisoarea Piteşti, slujba de pomenire a martirilor neamului şi o scurtă slujbă la grupul monumental situat în vecinătatea închisorii. În a doua parte a zilei, la Muzeul Judeţean Argeş au fost prezentate primele lucrări cuprinse în secţiunea comună. Printre comunicările prezentate de diferite persoane, din diferite perioade, atât din vremea teroarei din România, dar şi Gulagul stalinist, am prezentat comunicarea „Mari români nord-bucovineni – Motreştii”. Materialul integral este publicat, însoţit de fotografii în volumul din anul curent. În ziua următoare au lucrat concomitent două secţiuni, fiind moderate de profesori, doctori în ştiinţe, foşti deţinuţi. Prima secţiune a avut genericul „Experimentul Piteşti, alte metode de opresiune şi rezistenţă anticomunistă”, iar secţiunea a II-a s-a intitulat „Forme şi aspecte de represiune din perioada dictaturilor comuniste”.
Fiecare comunicare a fost bine pregătită, expusă cu multă emoţie, retrăiri şi argumente de către vorbitori. S-a vorbit despre cum elevii, studenţii, tinerii, profesorii, preoţii, inginerii, aviatorii, medicii, dar şi reprezentanţii altor profesii şi meserii, partizanii, oamenii simpli s-au încadrat în lupta pentru o altfel de viaţă, au avut de suferit, ei sau familiile lor, în acele vremuri. În special au prezentat interes, dar au provocat şi emoţie relatările martorilor oculari: oameni care au trecut prin închisorile comuniste sau ai căror părinţi au avut de suferit în vremurile de tristă amintire. La masa rotundă au fost prezentate cărţile recent apărute în perioada respectivă, elaborarea rezoluţiei, urmând închiderea oficială a simpozionului. Duminica, ca de obicei, a avut loc o importantă excursie. Anul acesta am avut o excursie de documentare la Mănăstirea Govora din judeţul Argeş, la fosta închisoare Ocnele Mari, (acum e doar un lac cu apă sărată acolo), la Salina Ocnele Mari. Impresii de neuitat. În scurtele pauze, în timpul meselor am făcut cunoştinţă cu mai multe personalităţi, ne-am revăzut cu alţii din anii trecuţi, am făcut schimb de cărţi. În special m-au impresionat entuziasmul şi energia dnei prof. univ. Anastasia Dumitru, jurnalistă, care în afara faptului că a susţinut două comunicări interesante, mi-a făcut o surpriză neaşteptată. Mi-a publicat mai multe materiale în revista sa „Inter Artes – literatură, artă, cultură”. A publicat şi articolul meu despre lucrările simpozionului din anul trecut. A publicat şi în revista pentru cei mici „Copii – mesageri ai păcii” poze cu elevii noştri la diferite activităţi. Mi-a dăruit şi cartea ei „Dealul morilor”. La rândul meu i-am făcut cadou câteva numere ale revistelor noastre „Prichindeii” şi „Recreaţia mare”, dar şi două dintre cărţile mele. O altă surpriză a fost apariţia, ce-i drept cam de scurtă durată în acest an, a doamnei Mariana, numită de toţi „Doamna Busuioc”, venită în frumoase haine naţionale, care ne-a dăruit tuturor celor prezenţi stible de busuioc cu o aromă deosebită, pe care le păstrăm ca pe o amintire frumoasă. Dl Horaţiu Măndăşescu din Bucureşti ne-a dăruit revistele la care colaborează, unde de asemenea au apărut câteva articole despre evenimentele culturale din ţinut. Cărţi şi reviste am mai primit şi de la alte persoane, cărora le mulţumesc frumos.
Sincere mulţumiri aduc neostenitului Ilie Popa, pentru tot efortul depus la organizarea şi desfăşurarea acestui prestigios simpozion. Când i-am dăruit ziarul „Gazeta de Herţa” din anul trecut despre simpozion, mi-a spus să fac o colecţie a acestor ziare… Aducem mulţumiri, noi, doamnele din nordul Bucovinei, domnilor Horaţiu Măndăşescu şi dr. Corneliu Zanea, ambii din Bucureşti, care ne-au ajutat să ne descurcăm mai uşor cu mijloacele de transport la plecare şi sosire. Nu-l vom uita pe prietenul de mulţi ani al nostru, al nord-bucovinenilor, neostenitul Laurenţiu Dragomir, directorul Asociaţiei Protecţia Patrimoniului din Bucureşti. Tocmai sosise de la Cernăuţi, unde se ocupă de reamenajarea, restabilirea monumentelor şi mormintelor marilor înaintaşi din cimitirul oraşului. O surpriză plăcută ne-a făcut copământeanul nostru, artistul, interpretul de folclor Grigore Gherman, stabilit şi el, acum, la Bucureşti, prin scurta întâlnire pe care am avut-o în Gara de Nord. Acolo am intrat în posesia albumului său recent apărut, am discutat puţin, i-am dăruit câteva cărţi, ne-am pozat… Îi dorim succese mari în continuare în frumoasa sa carieră artistică. …Simpozionul din acest an jubiliar de la Piteşti a luat sfârşit, ne-am întors fiecare la casele noastre, la grijile cotidiene, la viaţa obişnuită. Deşi cu o tematică cam dureroasă, stârnindu-ne mereu emoţii, totuşi aflăm atâtea lucruri noi, interesante, trebuincioase. Asemenea pagini din istoria unui neam, a unui popor, a unei naţiuni, merită să nu fie uitate. Sperăm că se va termina războiul, că vom avea parte de zile mai bune, noi, cei din Ucraina, şi vom avea o altă dispoziţie. Până atunci trăim, cu speranţa. Doamne ajută! (ELEONORA SCHIPOR, profesoară, scriitoare, vicepreşedinta Societăţii regionale „Golgota”)
Comentarii