Anul trecut am ales autorităţile locale şi reprezentanţii în Parlamentul României. Buni sau răi, cu aceştia vom defila 4 ani! Şi tot pe ei îi vom înjura… Măcar plăcerea de a înjura şi bârfi o avem asigurată dacă nu cădem sub „prietenia” celor din Est, dorită de o serie de indivizi fără scrupule sau de „supăraţii” pe toţi şi toate. Regula pe care o respectă marea majoritate a cetăţenilor este de a acorda o perioadă de adaptare la „locul de muncă” noilor-veniţi, adică nişte „luni de miere” în care să înceapă să pună în practică promisiunile electorale. Cât de lungă este această perioadă rămâne la opinia fiecărui cetăţean votant. Cei care NU au votat să tacă 4 ani! Şi, totuşi, această „păsuire” exclude nişte condiţii OBLIGATORII la care vreau să mă refer.
În primul rând, refuz categoric „calificarea la locul de muncă” în cazul aleşilor, mai ales în funcţii de decizie importante în stat. Şi mă refer la preşedinte care, OBLIGATORIU, trebuie să fie expert în politică externă şi cu un prestigiu recunoscut internaţional în domeniu, să cunoască îndeaproape problemele de securitate naţională şi instituţiile responsabile de acestea (armată, servicii) şi să fie o personalitate de anvergură demonstrată anterior pe plan mondial sau măcar zonal (Europa). Sunt contra experimentelor cu „băieţi ca noi”, precum Băse sau cu reprezentanţi ai unei etnii foarte respectate şi atât (Klaus), care au dovedit (şi vor dovedi) că sunt „din alt film”. Nici în Parlament nu ar trebui să „aterizeze” persoane care habar nu au de elaborarea sau amendarea unor legi, dacă vrem ca forul suprem al democraţiei să fie eficient şi cu prestigiu. Oamenii cu bani, dar cu meserii care înseamnă abilităţi manuale (şoferi, meseriaşi, comercianţi) sunt demni de tot respectul, dar în forul legislativ se cam „fac de râs”… În acelaşi timp, prezenţa majoritară a specialiştilor în drept a generat abuzuri incredibile pentru „branşa” lor, transformând justiţia într-o conducere suprastatală care nu răspunde în faţa nimănui (CCR, spre exemplu!). Unde este „controlul reciproc al puterilor”, unul dintre stâlpii de bază ai democraţiei? La nivel local, bunul simţ al „majorităţii mute” determină alegeri mult mai potrivite, pentru că aspiranţii la fotoliile de primari sunt foarte cunoscuţi.
Revenind la perioada de adaptare a noilor conducători în poziţiile de decizie şi de stabilire a „relaţiilor de serviciu” cu subordonaţii, consider că 3-4 luni sunt arhisuficiente. După… este liber la critici, este loc de bârfe şi înjurături, cum le este drag românilor. Un aspect care este de luat în seamă, când îi analizăm pe demnitari, este legat de capacitatea de a prelua „din mers” ideile şi proiectele din trecut şi a le îmbina cu cele proprii. Nu tot trecutul este „negru”! Iar dacă activitatea şi promovarea funcţionarilor se bazează pe meritocraţie, cantitatea de bârfă e scăzută! Dacă!… După cel mult 6 luni TREBUIE să ne lămurim cine sunt în realitate şi ce vor face „iubiţii conducători”. Dacă nu dau cu „oiştea în gard” mai repede cum au unii obiceiul, pentru a ieşi în evidenţă…
Sfârşitul „lunilor de miere” se reflectă sigur în comentariile din comunităţi, de la cele de la „ieşirea de la biserică” până la îndrăgita „socializare” de la cârciumă. Este însă OBLIGATORIU ca şi mass-media să reflecte aspectele negative, că de cele pozitive au grijă autorităţile să le facă publice! Mai mult, analiza calificată a presei trebuie să arate gradul în care promisiunile electorale au fost puse în practică, ca modalitate de judecată echilibrată a conducătorilor locali sau naţionali. Se face? Vă las să răspundeţi…
DAN STRUTINSCHI
PS: Parcul central – loc de popas al ciorilor seara. „Veniţi, privighetoarea cântă şi liliacul a înflorit”. Dar nu vă aşezaţi pe bănci. Găinaţ!!!
Comentarii