Într-o abordare râsul-plânsul, vreau, în acest articol, să vorbesc despre simţul ridicolului în politică. Cred că toţi cei care nu fac politică vor spune că nu există, la fel ca ruşinea, jena de a minţi (inclusiv când sunt prinşi cu minciuna!) sau scrupulele în declaraţii şi acţiuni. Mai mult, sentimentele şi manifestările sunt diferite în „sferele înalte ale politicii”, comparativ cu cele din viaţa cotidiană. Cine a „inventat”, promovat şi generalizat acest mod de funcţionare a acţiunilor şi discursului, cunoscut ca „mesaj politic”, nu ştiu şi cred că s-a format în timp şi are mai mulţi „tătuci politici” dâmboviţeni. Înţeleg, şi la „alţii” sunt comportamente asemănătoare, manipularea este la „foc intens”, dar, spre deosebire de noi, se feresc să mintă flagrant şi aberant, pentru că pierd voturi, nu că respectă alegătorul. Nu veţi auzi în Vest un politician spunând că va elimina pensiile speciale în 30 de zile! În Est, DA!
Pentru mulţi politicieni evidenţa care le contrazice flagrant opiniile nu contează, atâta timp cât scopul, atragerea voturilor, s-a realizat. Fără să clipească, transformă din vorbe albul în negru şi invers, prezintă acţiunile banale şi pentru care sunt salarizaţi ca pentru mari realizări (ce este excepţional ca o investiţie să se termine la timp?!?) şi ne prezintă un viitor (dacă îi votăm!), care ar determina elveţienii să migreze în masă în România… Dacă râdem de ei (prea puţini, din păcate!) când emit aberaţii, nu le pasă: postura de măscărici sau caricatură după vot nu-i deranjează. Mai mult, aproape toţi vor să iasă în evidenţă prin declaraţii şi promisiuni şoc precum case la preţuri foarte mici!
Lipsa jenei faţă de ridicol s-a GENERALIZAT şi a cuprins partide „serioase” (aşa se pretind) care „scot la înaintare” personaje care le pun mult în umbră pe cele ale lui Caragiale, prin ridicol şi absurd în acţiuni şi declaraţii. Mă întreb şi vă întreb dacă domnii Raţiu, Câmpeanu, Coposu, Cunescu şi chiar Iliescu ar fi avut „poziţii politice”, precum Rareş Bogdan, Şoşoacă, Simion & co? Şi la vârf, într-o organizaţie comunală care îşi ţinea şedinţa în camera din spate de la bufet! S-a degradat clasa politică sub aspect intelectual şi comportamental sau întreaga societate şi cei fără scrupule s-au adaptat? Merită de analizat cu mai multă atenţie, pentru că tendinţa de a ne trata ca pe cei fără perceperea corectă a realităţii (remarcaţi tonul supercivilizat!) se accentuează permanent.
Nepăsarea faţă de ridicolul la care se expun este pentru ei justificată prin faptul că au găsit un procent consistent de votanţi „naivi la extrem”, care îi cred, iat la glumele lor de mahala, se veselesc copios. Cât de des auzim aprecieri de genul „le-a spus-o de la obraz” sau „aşa le trebuie hoţilor”, când idolul maselor frustrate „dă cu toporul”! Aceşti „justiţiari” de bodegă reprezintă România şi vor să fie prezenţi în actul de guvernare… Sunt ridicoli, dar şi lipsiţi de scrupule, exploatând naivitatea şi lipsa de educaţie.
Viitorul nu sună bine pe plan politic şi, drept consecinţă, şi în zona administraţiei, legislativului (plin de personaje „exotice”), diplomaţiei şi chiar a economiei care suferă ca urmare a deciziilor celor clar necalificaţi. Cine poate trezi votanţii din vraja „aburelilor” politice? În niciun caz politicienii şi cei apropiaţi lor. Cred că cei foarte calificaţi în diferite domenii şi NEANGAJAŢI politic pot şi trebuie (când coboară din turnul de fildeş?) să fie, în primul rând, ascultaţi. Trebuie să luăm modele din istoria politicii naţionale (şi avem în perioada antebelică) şi să vedem care dintre cei angajaţi în administrarea ţării, la diferite niveluri, se apropie ca gândire şi activitate de ei. Spre aceştia trebuie să ne îndreptăm atenţia! Nu e rău să observăm şi politicienii din ţările dezvoltate şi democratice. Nu costă…
DAN STRUTINSCHI
Comentarii