Cei mai puţini dezvoltaţi şi, normal, parţial complexaţi au tendinţa de a se compara cu cetăţenii din alte zone sau ţări, de a vedea diferenţa dintre România şi statele lumii iar, în perioada alegerilor locale, mai ales, de a analiza localitatea în care trăiesc prin raportare la altele de aici sau străinătate.
Nu greşim dacă spunem că este o adevărată pasiune în dezbaterile privind gradul de dezvoltare urbană, dar şi socială, a diferitelor localităţi, precum şi modul în care sunt rezolvate problemele cotidiene. Cetăţeni, dar şi politicieni, se întrec în a prezenta rezultatele pozitive în administrarea unor localităţi (Oradea este la „modă”), dar şi cele negative (majoritatea oraşelor), dacă ne referim doar la mediul urban. Subiectivismul este general şi generat de simpatii politice („al nostru e mai gospodar, al lor mai leneş”…), de impresii personale (primari buni comunicatori!) sau de relaţia personală cu aleşii locali (rude, colegi de şcoală sau de muncă, vecini etc.). Analize realiste privind gradul de acoperire a necesităţilor comunităţilor în condiţiile BUGETULUI (degeaba „ambiţii da’ nu şi muniţii!), lipsesc iar atunci aceste opinii sunt bune doar în cazul bârfelor şi comentariilor între cetăţeni. Sunt doar fantezii şi vise cu ochii deschişi…
Şi mai rupte de realitate sunt comparaţiile pe care cei de „afară” le fac între localităţile unde lucrează (Vestul dezvoltat, care nu a „beneficiat” de comunism!) şi oraşele sau comunele natale. Personal, cred că aceste „analize” sunt făcute ca o laudă personală a celor care lucrează în afara ţării, menite să ne impresioneze prin capacitatea celui în cauză de a se descurca pe meleaguri străine şi de a avea succes acolo. Cât este realitate din realizările lor este de discutat… În orice caz, comparaţia între comunităţile vestice şi cele româneşti este, cel puţin, forţată şi NU văd nicio utilitate practică. Poate „copierea” unor proiecte punctuale?! Totuşi, compatrioţii veniţi în vacanţă în august, din străinătate, vor face să „tacă” audienţa la cârciumă sau la ieşirea de la biserică cu realităţile prezentate şi bogat „înflorite” şi vor avea momentul lor de glorie. Dar, revenind la comparaţiile „păruite” şi autohtone, trebuie să vedem zonele predilecte în care le regăsim. Se apreciază mai mult curăţenia, aspectul spaţiului public, transportul în comun, starea drumurilor etc. în cazul cetăţenilor obişnuiţi, iar cei cu un grad ridicat de educaţie (snobii!), viaţa culturală a localităţilor. În ultimul timp, după „intrarea” în UE, capacitatea de a atrage fonduri europene, pentru dezvoltarea edilitară, are un rol important în aprecierea conducerii locale şi este un atu în favoarea celor care depăşesc media. Am remarcat în campaniile electorale că mulţi candidaţi promit solemn că vor urma „calea spre succes” a celor mai apreciaţi edili. Greu de realizat, dar nu imposibil (mai ales în cazul comunelor), dacă se rezumă la „imitarea” unor idei şi proiecte!
Este bine să ne comparăm? Categoric DA, dar cu un mare DACĂ! Dacă suntem realişti şi ne raportăm la condiţiile concrete ale fiecărei localităţi (situaţia financiară, „moştenirea” edilitar-gospodărească, capacitatea de a cofinanţa proiecte guvernamentale sau externe etc.). Dar şi curajul reprezentanţilor noştri. Totuşi, prin comparaţie, se evidenţiază deficienţele, ca prim pas spre îmbunătăţirea administrării, şi se preiau programele „de succes”. Iar românii au „talentul” de a „imita”, copia şi chiar plagia (vezi doctoratele!) experienţa altora! Preluarea reuşitelor nu se sancţionează. Succes!
Vrem o „ţară ca afară” şi este foarte bine! Dar cu taxe şi ritmul muncii ca la noi! Nu prea merge! Vor realiza comparaţii şi sub acest aspect? Spuneţi dumneavoastră!…
DAN STRUTINSCHI
Comentarii