Este bine să schimbăm des, prin vot, nu altfel, conducătorii locali? Este o întrebare la care se poate răspunde la nesfârşit, iar toţi cei angajaţi în „dezbatere” s-ar putea să aibă dreptate. Inclusiv cei care spun că i-ar schimba, dar nu dă nimeni pe ei nicio ceapă degerată! Sau cei care ar renunţa la ei, pe loc, deşi mai este mult până la următoarele alegeri… Am votat, suportăm! Totuşi, este mult mai bine decât până în 1990, când PCR îi numea în funcţiile de secretari (adică primari comunişti), iar în cele mai multe cazuri erau din alte zone. În judeţul Suceava aveam conducători din Botoşani, în special, dar şi din alte părţi ale ţării, la nivel local. Era o politică a PCR de inspiraţie (sau la ordin!) sovietică, care urmărea lipsirea conducătorilor de ataşament faţă de localităţi şi cetăţenii lor. Şefii TREBUIA să iubească doar partidul şi să-i îndeplinească ordinele…
Revenind la tema în dezbatere, trebuie să spun că sunt două mari opinii privind alegerile primarilor, mai ales în cazul celor cu performanţe „discutabile”. Sunt cei care consideră că trebuie menţinuţi cei în funcţie (favorizaţi şi de aberaţia unui singur tur de alegeri, care face ca peste 80% să rămână pe poziţie), chiar dacă nu au strălucit prin performanţe, pentru că au experienţă(?!), sunt cunoscuţi „cu bune şi rele” şi pentru că românii fug de „noi experienţe” (sunt conservatori?). Sunt şi cei care doresc schimbarea şi un nou început, care de multe ori nu înseamnă decât o altă figură în fotoliul de primar. Dar cetăţenii vor o altă viziune (mulţi „vizionari” în opoziţie!), creşterea performanţelor (mai ales în atragerea de fonduri externe şi guvernamentale) sau pur şi simplu „întinerirea” de la care se aşteaptă mai multă acţiune.
În comunism, schimbările se făceau de la „centru” şi aveau o denumire superbă, respectiv „rotaţia cadrelor cu munci de răspundere”. Trebuie să recunosc că sintagma are un umor nebun, chiar dacă pentru tovarăşi era, clar, neintenţionat. Cârcotaşii vremii (pentru că existau…) o denumeau „rostogolirea cadrelor”, mai ales când cel vizat era pus pe o funcţie inferioară, adică retrogradat. Acum, prin votul cetăţenilor, schimbările sunt spre „mai rău”, după opinia mea şi nu numai. Sunt mai buni decât cei din comunism, dar „rezerva de cadre” este săracă şi presărată abundent de impostori şi personaje fără scrupule. Şi nu doar la nivel de comună! Bucureştiul reprezentat de Vanghelie sau Piedone?! Dar cum s-a ajuns aici? Pentru că cei calificaţi sunt „scârbiţi” de politică (democraţie fără politică NU există!) şi sunt chiar alungaţi de liderii partidelor de frica concurenţei, consider eu. Poate mă înşel!…
Promovarea liderilor „nechemaţi” (sunt foarte, foarte blând!) în funcţii de decizie locale sau naţionale se bazează pe naivitatea alegătorilor (din nou sunt blând!). Şi suntem păcăliţi în mod repetat. Şi ne la-mentăm, dar nu ne corectăm. Deci, cum suntem? Spuneţi dumneavoastră! Oare vrem să aflăm de la cei calificaţi, NU de la „extremiştii” care s-au întâlnit cu extratereştrii, cum îi putem depista pe impostori sau personajele „de carton” fabricate de păpuşari să-i slujească? Ca regulă, românii NU acceptă sfaturi şi analize în politică indiferent de unde provin. Ştiu ei mult mai bine! Iar lipsa infor-maţiilor calificate face să avansăm „din greşeală în greşeală spre victoria finală”, cum se spunea până în 1990.
DAN STRUTINSCHI
PS: Mark Twain spunea: „Politicienii şi scutecele trebuie schimbate des! Din aceleaşi motive”! Se referea şi la primari? E de analizat.
Comentarii