Sâmbătă, 2 august 2025, la Biblioteca Municipală din Câmpulung Moldovenesc a avut loc o lansare de carte cu totul aparte, încărcată de emoţie sinceră şi de un farmec cum rar se întâmplă în viaţa unui scriitor. Cu ocazia împlinirii venerabilei vârste de 70 de ani, poeta Elena Antimia Miron a avut parte de un dar neaşteptat şi cutremurător de frumos: copiii săi – Iuliana şi Iulian – împreună cu nora Iulia, ginerele Marcel şi nepoata Adelina, i-au oferit chiar de ziua ei volumul de poezie „Suflet din stele”, o selecţie atentă din versurile scrise de dânsa în mai multe etape ale vieţii.
Volumul, editat discret şi cu multă grijă, a fost lansat chiar în ziua aniversării, iar surpriza a fost desăvârşită. La ora 14:00, în sala de lectură a bibliotecii, deja plină cu cei mai apropiaţi ai autoarei – membrii familiei, prieteni dragi, vecini, foşti colegi – s-a lăsat un moment de tăcere solemnă, rupt de emoţia întâmpinării. Sărbătorita a fost primită în picioare, cu aplauze, camere video pornite şi multe inimi care băteau la unison. Mirarea şi lacrimile poetei, surprinsă de acest gest profund, au fost mai grăitoare decât orice cuvânt: o emoţie reală, imposibil de regizat, un „La mulţi ani!” cum doar iubirea celor apropiaţi îl poate rosti.
Cum au reuşit organizatorii să păstreze tăcerea într-o lume care divulgă totul cu o apăsare de ecran? Întrebarea s-a rostit în şoaptă pe buzele multora. Dar răspunsul stă chiar în devotamentul acestor inimoşi membri ai familiei: recunoştinţa lor a fost mai puternică decât orice indiscreţie. La intrarea în sală, puternic copleşită de emoţie, poeta Elena Antimia Miron a reuşit să rostească printre lacrimi doar câteva cuvinte de mulţumire. Bucuria şi uimirea din glasul ei au fost însă suficiente pentru a înţelege cât de mult a însemnat acest moment pentru dânsa.
Deschiderea emoţionantului eveniment a fost făcută de dna prof. Nicoleta Bogoş, managerul Bibliotecii Municipale Câmpulung Moldovenesc, care a ales mai întâi să dea glas unui poem scris chiar în dimineaţa zilei de naştere de către sărbătorită. Versurile – „Am 7 ani şi dacă un 0 e agăţat // E înc-o pagină care deschide un deceniu // Chiar dacă trupul vieţii şi-a cam dat obolul // Ca şi-n copilărie mă bucur, ce albastru e cerul” – au fost o adevărată cheie de boltă pentru întreaga atmosferă. Scrisă cu emoţia vie a clipei şi cu sinceritatea dezarmantă a unei inimi care iubeşte viaţa, poezia a fost „furată” cu grijă de fiica sa, Iuliana, care a reuşit să o transmită în taină directoarei bibliotecii. Gestul, aparent simplu, a intensificat emoţia protagonistei Elena Antimia Miron, dar i-a şi dat un alt indiciu al surprizei pregătite cu atâta migală şi dragoste. Astfel, sala întreagă a în-ceput să vibreze în acelaşi ton cu sufletul sărbătoritei, transformând momentul într-o celebrare a vieţii, a familiei şi a cuvântului scris.
Tot în deschiderea manifestării, dna Nicoleta Bogoş a evocat cu sinceritate strădaniile depuse de instituţia pe care o conduce pentru a o readuce în viaţa comunităţii, după ani de procese anevoioase, purtate cu acele grupări care, mânate de interese meschine, au încercat pe nedrept să acapareze acest spaţiu destinat culturii. După această scurtă paranteză necesară şi lămuritoare, dna Bogoş a revenit în atmosfera profund emoţionantă a evenimentului şi ne-a împărtăşit, cu naturaleţe, cum s-a alăturat acestui proiect-surpriză, cum a contribuit la ţesătura întregii „tărăşenii” şi cine i-au fost complicii.
Citind versurile acestui volum, mărturisea dânsa, a fost realmente copleşită de vibraţia trăirilor autoarei şi, prin poezie, a reuşit să o cunoască cu adevărat pe Elena Antimia Miron – nu doar ca fostă bibliotecară, ci ca suflet profund, trăitor şi dăruitor. Între cele două s-a născut, în acest context, o comuniune sufletească aparte, doamna Bogoş descriind-o pe poetă drept „un om cu privirea blândă, un om al cărţii, care iubeşte binele şi frumosul”.
Discursul introductiv s-a încheiat într-o notă luminoasă, cu admiraţie şi umor discret, prin mărturisirea sinceră că aceasta a fost, fără îndoială, „cea mai inedită şi neaşteptată lansare de carte din câte a avut parte Biblioteca Municipală”. Şi a ţinut să felicite cu căldură membrii familiei – complicii devotaţi din culise – pentru curajul şi iscusinţa cu care „au reuşit să culeagă, să «fure» manuscrise, să tehnoredacteze şi să tipărească pe ascuns” această frumoasă surpriză literară.
Prezentarea cărţii a fost susţinută de subsemnatul, prilej cu care am subliniat că volumul de versuri „Suflet din stele” semnat de dna Elena Antimia Miron nu este rodul unui program editorial sau al unei ambiţii literare, ci un dar rar: darul unei vieţi transpusă în vers, al unui suflet aşezat cu smerenie în cuvinte şi dăruit lumii prin iubirea familiei. Am opinat că poezia autoarei se înscrie firesc în registrul liricii existenţiale şi meditative, unde amintirea, credinţa, suferinţa şi speranţa se împletesc într-un limbaj direct, sincer şi adesea confesiv. Fără ostentaţie, dar cu profundă vibraţie afectivă, versurile dnei Elena Antimia Miron oglindesc un suflet atent la rosturile vieţii şi frumuseţea firii.
O notă aparte o dau poeziile dedicate celor dragi – fiicei, fiului, nepoatei – adevărate mărturisiri de iubire, rugăciuni şi binecuvântări rostite cu seninătate. În acestea, poeta nu caută neapărat meşteşugul cuvintelor, ci adevărul inimii: tandreţea maternă şi bunicească se transformă în cuvinte calde, aproape sacre. Concluzionând, volumul „Suflet din stele” este mai mult decât o carte între altele: este o mărturie de viaţă, o reîntoarcere la rădăcini, o lecţie de iubire şi recunoştinţă. Prin gestul copiilor şi nepoţilor, sufletul discret şi profund al autoarei îşi găseşte locul binemeritat în lumină.
Din public a luat cuvântul poeta Gabriela Braha Strugaru, membră a Cenaclului „Ţara de Sus” din Câmpulung Moldovenesc, care, cu optimismul ce o caracterizează, a mărturisit zâmbind că, după ce va parcurge întreg volumul lansat în acea zi, „sigur o să-i placă”. Ajunsă mai devreme la manifestare, a „furat” de pe pupitrul de prezentare cartea, iar lectura câtorva poezii i-a lăsat o impresie puternică. Din lirica protagonistei, poeta câmpulungeană a recitat poemul „Trăieşte clipa”, după care şi-a împărtăşit legăturile sufleteşti cu poezia, citându-l pe Nichita Stănescu: „Starea de sărbătoare a sufletului omenesc este poezia”. A încheiat cu un fragment al Maicii Benedicta (Zoe Dumitrescu Buşulenga): „[…] poezia este partea cea mai ascunsă, mai intimă a fiinţei noastre, poezia echivalează cu o rugăciune […] în poezie te cufunzi pentru a te întoarce în frumuseţe, iar în rugăciune intri pentru a te integra absolutului”.
Manifestarea a luat sfârşit sub o ploaie de aplauze şi felicitări, iar poeta Elena Antimia Miron a fost încununată cu un munte de flori, rod al recunoştinţei şi admiraţiei celor prezenţi. Fiecare exemplar din volum a fost semnat cu o dedicaţie sinceră şi cuvinte încărcate de sensibilitate, din partea autoarei. Astfel, în atmosfera încărcată de emoţie şi preţuire, s-a încheiat un moment de sărbătoare a poeziei şi a vieţii, o clipă în care arta şi iubirea s-au împletit într-un dans al luminii şi al recunoştinţei.
VASILE AIOANEI
Comentarii