La împlinirea a trei ani de la mutarea întru lăcaşurile cereşti a părintelui arhimandrit Grigorie Halciuc, miercuri, 16 iulie 2025, la Catedrala Arhiepiscopală a fost săvârşită o slujbă de pomenire pentru odihna sufletului celui care a fost stareţ al Mănăstirii „Sfântul Ioan cel Nou de la Suceava” vreme de peste 40 de ani.
Ca delegat al Înaltpreasfinţitului Părinte Calinic, Arhiepiscop al Sucevei şi Rădăuţilor, la momentul de rugăciune săvârşit după Sfânta şi Dumnezeiasca Liturghie în paraclisul aşezământului monahal a participat părintele arhim. Serafim Grigoraş, actualul stareţ al Mănăstirii „Sfântul Ioan cel Nou de la Suceava” şi exarh de zonă în cuprinsul eparhiei. Alături de preoţi şi diaconi, la eveniment au fost prezenţi credincioşi, fii duhovniceşti ai părintelui.
La momentul cuvenit, arhid. Vasile M. Demciuc, consilier eparhial în cadrul Arhiepiscopiei Sucevei şi Rădăuţilor, fost ucenic al arhim. Grigorie, a rostit un cuvânt de învăţătură în cadrul căruia a amintit: „Morţii nu mor când sunt puşi în morminte, ci atunci când cad în uitare. De aceea, faptul că nu îl uităm pe părintele arhim. Grigorie şi că sunteţi şi suntem aici, ca să fim împreună în duh de rugăciune, ne încredinţează că el este mulţumit întrucât vede că ceea ce a început în urmă cu aproape jumătate de veac continuă, adică se continuă lucrările de restaurare a Mănăstirii Sfântul Ioan cel Nou.”
În continuare, acesta a împărtăşit câteva dintre trăsăturile cu care a fost împodobit duhovnicul: „În cei peste 40 de ani cât am avut privilegiul să-i fiu aproape am simţit trei virtuţi, aş spune, ale omului – părintelui duhovnicesc Grigorie Halciuc: 1. Bunătatea inimii şi sinceritatea; 2. Înţelepciunea şi răbdarea – făcând prin cuvântul său şi pe cei răi să fie buni şi doritori de bunătate; 3. Aşezarea interioară, deoarece închipuia cuvintele Sfinţilor Părinţi: Monahii au prefăcut pustia în cetate şi cetatea în oraş al îngerilor, transformând prin simpla prezenţă locuri şi oameni, afierosindu-le lui Dumnezeu.”
Săvârşindu-se astăzi pomenirea Preacuviosului Părinte arhim. Grigorie, stareţul Mănăstirii „Sfântul Ioan cel Nou de la Suceava”, să rostim în taină: „BUCURĂ-TE, părinte stareţ Grigorie, pentru că ai lăsat moştenire şi îndemn de a continua ceea ce ai început spre Slava Preasfintei Treimi şi a noastră mântuire!”
Dumnezeu să odihnească în pace sufletul său şi să îl aşeze în ceata sfinţilor Săi slujitori!
Părintele arhimandrit Grigorie Halciuc s-a născut în comuna Poşta din Tulcea, în 8 februarie 1938, părinţii săi fiind Iacob şi Tatiana. În 24 noiembrie 1955 a intrat în viaţa monahală, la Schitul Rarău. Aici s-a format ca monah, fiind ucenic al părintelui ieroschimonah Daniil – Sandu Tudor, stareţul schitului.
A fost rasoforit în 25 decembrie 1955.
În 1959, regimul comunist a emis Decretul 410, în urma căruia foarte mulţi călugări au fost daţi afară din mănăstiri. Părintele Grigorie a trebuie să părăsească mănăstirea, dar verticalitatea, demnitatea, dragostea de Dumnezeu şi ataşamentul pentru totdeauna faţă de Hristos pe care i le-a insuflat părintele Daniil Sandu Tudor l-au ajutat să nu se îndepărteze de chemarea la viaţa monahală.
„Ce fel de atlet al lui Hristos eşti tu?” era întrebarea pe care părintele Daniil o adresa atunci când un vieţuitor întârzia la slujbele bisericeşti, întrebare pe care nu a uitat-o niciodată.
În 1965 a intrat în obştea Mănăstirii Putna. Aici a fost călugărit în 8 aprilie 1974, deşi cererea de călugărie a fost depusă din 1966. El şi părintele Tudor Pavlo, consăteanul său, cu care vieţuise împreună la Rarău, au fost călugăriţi luni, în Săptămâna Pătimirilor, cu uşile închise, întrucât nu se primea aprobare de la regimul comunist.
A fost hirotonit întru diacon pe 23 martie 1975, în Duminica Ortodoxiei, de către Preasfinţitul Părinte Adrian Hriţcu, Episcop-Vicar al Arhiepiscopiei Iaşilor, şi hirotonit întru ieromonah pe 25 martie 1975, la sărbătoarea Bunei Vestiri, de Înaltpreasfinţitul Părinte Iustin, Mitropolitul Moldovei la acea vreme.
În 1978 a fost hirotesit protosinghel, iar în 1985 a fost hirotesit arhimandrit, de către Preafericitul Părinte Patriarh Teoctist, pe atunci Mitropolit al Moldovei.
După absolvirea Seminarului şi a Institutului Teologic din Bucureşti, în 1978 a fost numit stareţ la Mănăstirea „Sfântul Ioan cel Nou de la Suceava”, ascultare pe care a avut-o până în 1 septembrie 2020.
La 25 decembrie 2021 a primit Ordinul „Crucea Bucovinei”, cea mai înaltă distincţie a Arhiepiscopiei Sucevei şi Rădăuţilor, în semn de apreciere pentru întreaga activitate desfăşurată în timpul deceniilor în care a fost cu vrednicie stareţ al Mănăstirii „Sfântul Ioan cel Nou”.
Pr. ŞTEFAN MIHALCEA
Comentarii