L.D.CLEMENT
Mă socotesc norocos că, pe când eram în anii 4-5 de facultate, un coleg m-a îmbiat să cunosc muzică barocă. A început cu piese de Vivaldi şi Bach, câteva dintre cele care prind uşor. După care, treptat, m-am pus să descopăr singur şi să intru (chiar să rămân!) în lumea mea barocă, azi fiind fan al lui Telemann, Rameau, Lully. De gustibus…
Într-o recentă incursiune la Bucureşti, nu am mai prins spectacole de muzică barocă (precum în ani anteriori), ci două concerte Mozart şi, respectiv, Bethoveen la Ateneu. Însă înainte de acestea o audiţie cu totul specială şi rară la Biserica anglicană „Învierea Domnului” de lângă Grădina Icoanei. A fost vorba despre un recital orgă-pian susţinut de Cristian Petculescu şi Smaranda Vasile, singurii din România care interpretează piese compuse pentru pian şi orgă de Snoer, D’Aoust, de Boisdeffre, Lebeau, Loret, Guilmant, compozitori din sec. al XIX-lea. Aşadar, nu sunt baroci, sunt romantici (inclusiv imaginând sonor, în pastorale, fuga pe coclauri din oraşe deja prea populate, cu manufacturi şi ziduri negre de fum), dintr-o perioadă fertilă a „democratizării” muzicii scumpe, când aceasta nu se mai asculta doar la biserică ori castel, ci şi în saloane (…ale unora care-şi permiteau nu doar să plătească o orchestră de cameră, ci să aibă în salon pian şi o orgă mai mică).
În context, adaug că primul compozitor (renascentist, dinainte de baroc) ivit pe lume în arealul de astăzi al României, interpret la lăută, a fost Valentinus Bakfark (n. 1527, Braşov – d. 1576 Padova), provenit, se pare, dintr-o familie de saşi în care tatăl şi un frate făceau muzică, şi care, până să se prăpădească de ciumă în Italia, a avut un traseu european de poveste: Buda, Cracovia, Lyon, Paris, Roma, Viena, Vilnius, Alba Iulia.
Şi reamintesc că un concert din muzică de Bach e programat sâmbătă, la Biserica Romano-Catolică din Rădăuţi.
Comentarii