Cu binecuvântarea Înaltpreasfinţitului Părinte Calinic, Arhiepiscop al Sucevei şi Rădăuţilor, la Mănăstirea Dragomirna, sâmbătă, 12 aprilie, s-a desfăşurat un moment comemorativ dedicat mitropolitului Silvestru Morariu Andrievici, la comemorarea a 130 de ani de la trecerea acestuia la cele veşnice.
Prinosul de reconoştinţă pentru „cel mai popular arhiereu din Bucovina” a debutat la biserica cu hramul Dreptul Enoh şi Sfinţii Ilie şi Ioan Teologul cu un Trisaghion la mormântul Ieromonahului Gherasim Morariu, tatăl mitropolitului, „cel dintâi Morar şcolit din metocul Dragomirnei”, care după ce a rămas văduv a intrat în cinul monahal la mănăstirea mitropolitului Anastasie Crimca.
În arhiva Mănăstirii Dragomirna, printre documente de corespondenţă, condici ale vieţuitorilor mănăstirii şi cărţi publicate de mitropolitul Silvestru, au fost primiţi oameni de cultură, iubitori de carte, scriitori, profesori şi elevi. Grija mitropolitului Silvestru pentru mănăstirea sa de metanie se observă din corespondenţa pe care a purtat-o cu neacealnicii mănăstirii.
Turnul Silvestru, turnul din partea de nord est a cetăţii barnovschiene a fost următorul obiectiv vizitat. Aici au fost observate podul capcană de la intrare, tainiţa camerei de la parter şi paraclisul de odinioară de la nivelul drumului de strajă, astăzi depozit de icoane vechi.
Slujba de pomenire a fost oficiată în paraclisul „Naşterea Maicii Domnului” de către PC Părinte Protopop Ionel-Doru Budeanu alături de preoţii slujitori ai mănăstirii. În cuvântul de învăţătură de la sfârşitul slujbei de pomenire, părintele protopop a menţionat faptul că este un moment de aducere aminte de înaintaşii noştri, iar mitropolitul Silvestru este un om care nu s-a mulţumit cu puţin, ci a dorit ca toată educaţia şi cultura sa să o pună în slujba Bisericii şi a neamului, atât în timpul de preot paroh, cât şi mai târziu ca arhimandrit şi apoi ca mitropolit. Acesta a transmis prin întreaga sa activitate faptul că „se poate” şi că noi avem datoria morală să ne autodepăşim şi să ieşim din starea de confort.
Comemorarea a continuat printr-un moment artistic susţinut de elevi ai Colegiului de artă „Ciprian Porumbescu” din Suceava, care au recitat din lirica mitropolitului Silvestru, poezii precum „Întâmpinare”, „Eroi adevăraţi”, „Bucovina” şi fabule precum „Cocoşul curcănit”, „Albina şi furnica”, „Luna şi stelele”. Opera sa literară este o îmbinare de naivitate şi bucurie, de lumină şi uneori chiar ironie dar profund moralizatoare.
O expresie des utilizată mitropolitul Silvestru este şi astăzi actuală – „Parola veacului nostru este cultura”. Acest ierarh, apostol şi luminător rămâne un mare ostenitor pe Altarul Bisericii strămoşeşti cât şi în şcoala românilor bucovineni, ca şi centru de răspândire a limbii şi istoriei românilor.
Evenimentul s-a încheiat cu luări de cuvânt din partea personalităţilor învăţământului românesc prezente la eveniment. Domnul Profesor Mihai Iacobescu a subliniat importanţa cunoaşterii istoriei adevărate a neamului nostru pentru a putea înţelege contextul în care a trăit şi activat mitropolitul Silvestru Morariu Andrievici.
Părintele Constantin Hrehor a menţionat un moment din timpul cercetărilor făcute la Cernăuţi în vederea documentării pentru lucrarea de doctorat, dedicată mitropolitului Silvestru. Acesta a rememorat momentul în care a coborât în cripta ierarhilor Bucovinei şi a descoperit starea jalnică a mormintelor acoperite de noroi şi gunoaie, alături de crucile pe care abia se mai puteau distinge numele celor care au slujit cu dragoste şi devotament Bucovina şi interesele românilor.
Mitropolitul Silvestru a fost înmormântat la Cernăuţi în cripta ierarhilor bucovineni, însă osemintele lor au dispărut în timpul conflictelor militare.
În continuare au luat cuvântul doamna Maria Olar, preşedinta Fundaţiei culturale „Lecca Morariu” care a menţionat despre datoria pe care o avem de a face cunoscut noilor generaţii faptele înaintaţilor noştri, prin publicarea sau republicarea operelor acestora. Aceasta a făcut o scurtă prezentare a activităţii familiei Morariu.
Domnul Profesor Alexandru Prelipcean a vorbit despre revista „Candela”, înfiinţată de către mitropolitul Silvestru. Acesta a menţionat faptul că în prezent, cu binecuvântarea Înaltpreasfinţitului Părinte Calinic, revista „Candela” şi-a redobândit statutul ştiinţific meritat, încercând să refacă dialogul între preoţi şi episcopi, dar şi între teologi şi oamenii care doresc să cunoască realităţile teologice şi sociale de astăzi.
În încheiere, cităm din cuvântul mitropolitului Silvestru Morariu Andrievici care ne vorbeşte despre misiunea mănăstirii. „În biserica creştină şi mai cu seamă în biserica ortodoxă a răsăritului au luminat mănăstirile în veacurile trecute prin razele cele mai făcătoare de bine pentru societatea omenească. Chinoviile călugăreşti au fost focarele ale religiozităţii şi moralităţii, sanctuare ale cultului dumnezeiesc şi cetăţi de conservare şi apărare a ortodoxiei, ele au fost institute de creştere şi de luminare a tineretului întru frica Domnului, academii de arte şi de ştiinţe, temple de manufactură şi de industrie, limanuri de scăpare şi de odihnă pentru cei împilaţi de urgie, de boli şi însuşi de foame.
Realizarea unor scopuri măreţe şi sfinte, că acesta era şi motivul, din care sfintele monastiri se sprijineau şi se susţineau nu numai cât din partea ierarhiei bisericeşti, precum se arată aceasta din aşezămintele sfintelor sinoade ecumenice şi locale, ci şi din partea creştinilor de toată starea şi însuşi din partea Împăraţilor şi Domnitorilor.
Chemarea Mănăstirilor în timpul prezent este de a spori şi întări religiozitatea şi moralitatea între creştini prin vieţuirea religios morală ca exemplar de a se devota lui Dumnezeu, prin înfrânare, rugă şi meditaţiune; de a manifesta dragostea evanghelică faţă de aproapele, prin faptele îndurării trupeşti şi sufleteşti, de a săvârşi cu exactitate întocmai după tipicul rânduielilor cultului dumnezeiesc spre zidirea poporului creştin şi spre pildă vrednică de urmare pentru preoţimea mireană, această chemare a chinoviilor este şi astăzi înaltă, binefăcătoare şi meritabilă; şi călugării care împlinesc această chemare, dovedesc cum că ei nu sunt din lume şi nici nu vieţuiesc după lume ci după Dumnezeu, cum că aşa dară nu numai cât după nume ci şi în fapte sunt cu petrecerea după tipul cetelor îngereşti”.
Stavrofora MARIA MAGDALENA GHERGHINA
Comentarii