Ţara e pusă a da pasienţe

…Dacă ar fi fost să ne ghidăm după rezultatele unor sondaje de-acum o săptămână, era o treabă – iar ecuaţia alegerilor prezidenţiale de primăvară părea ca rezolvată, cel puţin în ce priveşte rezultatele primului tur. Dacă ar fi să ne uităm la ce-avem acum şi la ce poate încă vom avea, e o alta; şi e cam multă treabă! După ieşirea din cărţi a anteriorului „preşedinte ales”, uite că s-au reîmpărţit cărţile până acolo încât nu-ţi mai dai seama care e asul de cupă, zecele de pică, popa de romb ori şaptele de treflă. Crin rămâne ţinut în pachet, dar gurile rele deja zic că PSD ar avea joc (riscant: într-o mare victorie sau într-o mare pagubă) pe două cărţi, pe cea cu nume de floare şi pe aia la pont. PNL îşi ţine mâna, nu se dezice; nici nu mai are ce zice după ce Ilie a spus pas. În vremea asta Nicuşor, „viclean copil de casă” (un paj?! – dar uite că ţine Bucureştii!), face ochi dulci şi către fostul său partid (cu Cătălină cu tot), şi alianţei pe moment guvernatoare şi firav majoritare în marea adunare legislativă a poporului. Ce mână sau mâini va fi având „extrema” se va vedea chiar în aceste zile, după ce, într-o teorie, din solistul Georgescu s-ar face George plus (…minus) Anamaria, domnişoara cu o carte sub masă, şi chiar încă plus Diana, dama cu voce mare. Asta dacă nu, în socoteala lor, va intra şi Victor (tot cu V de la „viclean”). Uite cum ţara e pusă a da pasienţe, îndeletnicire amuzantă – pe bază de emoţii, dorinţe şi noroc – (doar) atunci când e fără de miză.