Într-o după-amiază la Amsterdam

…De la Newcastle, după o noapte cu hulă pe Marea Nordului, dimineaţă am debarcat la Rotterdam. Ne-am cazat, iar apoi am purces la drum spre Amsterdam. Odată ajuns, grupul nostru ghidat avea planificată mai întâi o vizită la Muzeul Diamantelor (cu o poveste despre cum acestea au ajuns în Ţările de Jos din fostele colonii; muzeu ieftin dar în care, la urmă, erai poftit să cumperi câte ceva, chiar şi un inel de aur cu diamant!), însă doar noi (eu şi soţia) ne-am rupt de grup pentru a ajunge, în apropiere, la Rijkmusem (Muzeul Regal). Muzeu mult mai scump, unde am petrecut, de capul nostru, vreo patru ceasuri (din nefericire, aproape o oră, la casa de bilete, recepţie şi garderobă – pentru a lăsa/lua rucsăcele, umbrele, geci). Fericirea a fost că eram acolo; necazul, că am adăstat prea puţin… Ar fi poate şi aşa destul de mult de povestit, dar nu zic aici decât că, la un moment dat, pătruns într-o sală adumbrită, cu pereţi gri-petrol, subliniat de o lumină venind de sus, m-a cucerit nu „Fata cu cercel de perlă”, ci o altă lucrare de Joannes Vermeer pe care o ştiam tot dintr-un album: „Lăptăreasa”. Şi-apoi altele cam asemenea, înfăţişând scene de viaţă obişnuită din sec. al XVII-lea. Erau mai mici decât, neinformat, îmi imaginam, iar privindu-le mi-a rămas senzaţia că le-am cuprins conţinutul ca pe furiş, prin gaura cheii. Pe „Lăptăreasă” am luat-o cu mine acasă. O am oricând sub pleoape şi în minte, o vând şi o revând – ca acum! – de câte ori găsesc prilejul.