Capitolul II – Struga – capitală mondială a poeziei
2.Poeţi laureaţi ai marelui premiu Cununa de aur
Anul 1977
Artur Lundkvist (n. 03. 03. 1906, Perstorp, districtul Skane – d. 11. 12. 1991, Solna, districtul Stockholm ), Suedia. Poet, scriitor, traducător şi critic literar.
A fost membru al Academiei Suedeze din anul 1968. A scris în jur de 80 de cărţi şi volumele lui au fost traduse în 30 de limbi. Artur Lundkvist a tradus în limba suedeză foarte multe cărţi din spaniolă şi franceză. Câţiva din autorii pe care i-a tradus au primit mai apoi Nobelul pentru literatură.
S-a căsătorit cu poeta Maria Wine în anul 1936.
Volume: Tăciuni aprinşi (1928); Viaţa goală (1929); Omul albastru (1932); Agadir (1961); Elegii către Pablo Neruda (1975).
Moarte
Există un hotar între viaţă şi moarte.
Stau în liniştea însorită.
Nimic nu se întâmplă în afară
de mişcarea interioară a puterilor naturale,
o grămadă de iarbă, florile se veştejesc încet,
un suspin de vânt.
Şi atunci am simţit că nu există hotar
între viaţă şi moarte.
Să nu fii sentimental cu moartea.
Să fie un ritual de sacrificiu,
pregăteşte-ţi hainele pentru funeralii
şi, spre bucuria moliilor, pune le în garderobă.
Îi rog pe prieteni să nu plângă,
respectuos vă rog ca sicriul negru, ce reaminteşte
o celulă de închisoare, să fie exclus.
Aşezaţi-mi pe un catafalc alb
şi duceţi-mă, ca pe un învingător, departe
aşezaţi-mă pe umeri şi cântaţi bucuria morţii,
cântecul recoltei, cântecul victoriei –
să-mi ardeţi trupul pe rugul în flăcări
şi lăsaţi vântul să împrăştie cenuşă
pe câmpuri, râuri şi oraşe –
să cadă ca ploaia, ca petale de flori,
să se afâneze ca făina ce se-ncheagă în apă călduţă –
lăsaţi-o să fie călcată în picioare, ca praful
în pieţe începe un nou dans atomic.
(Traducere d Al. Căprariu şi Ion Deaconescu)
Anul 1978
Rafael Alberti Merello (n. 16. 12. 1902, Puerto de Santa María, Cádiz – d. 28. 10. 1999, Puerto de Santa María, Cádiz ), Spania. Poet.
Rafael Alberti Merello aparţine Generaţiei ’27, şi-a publicat primele cărţi de poezie la sfârşitul anilor douăzeci: Marinero en tierra (1925), La Amante, (1926) şi El alba del alhelí (1927). Cu acest volum a început tradiţia Cancionero-ului din perspectiva avangardei.
După aceasta, în opera lui se resimte influenţa lui Luis de Gongora, marcantă în Cal y canto, 1929. A fost influenţat şi de suprarealism – Sobre los ángeles, 1929, volum considerat unul dintre cele mai bune din creaţia sa.
În ani treizeci, versurile lui capătă nuanţe politice, începând cu Con los yapatos puestos tengo que morir, 1930. În anul 1931, s-a apropiat de marxism şi a devenit membru al Partidului Comunist din Spania. Poeziile lui din această perioadă sunt adunate în volumele Consignas (1933), Un fantasma recorre Europa (1933), 13 bandas y 48 estrellas (1936) şi El poeta en la calle (1938).
În 1983 a primit Premiul Cervantes, cel mai mare premiu literar spaniol. I-a fost decernat şi Premiul Lenin pentru pace în1964 şi Premiul Internaţional Botev în 1981. A fost căsătorit cu poeta Maria Teresa Leon.
Iată ce a spus poetul la 27 august 1978 la Struga: „În seara aceasta nu am venit aici, în acest oraş, în această Struga mondială şi pe acest pod cunoscut deja în întreaga lume, ca poet care, persecutat, a trăit în afara ţării mele – Spania aproape 40 de ani, ci am venit ca unul dintre fii Spaniei care acum poate intra şi ieşi liber din ţara mea. Astfel, acum sunt alături de voi, cu sufletul şi glasul liber, ca să primesc Cununa de aur.
Mulţumesc mult, prieteni ai mei… Eu, Rafael Alberti, poet din Spania, poet din marea Andaluzie, va salut încoronând inima mea cu această Cununa de aur, simbol al păcii şi al cântecului liber al tuturor popoarelor lumii”
( , 2001, p.161).
Bătrânul lup
Departe de turmă urlă
bătrân şi singur.
Gâtlej vechi al mării,
Lupul.
Stânca ce-l susţine
a urcat cu el din adânc.
Lup şi piatră
piatră şi lup.
Întâiul soare al pământului
îi osteneşte în priviri.
Oarba lună a lumii,
peste latele-i şale.
Vechime a valurilor,
mugetul vântului îndepărtat.
Îl privesc deja primul om
l-a privit ca şi mine:
Singur.
(Traducere de Al. Căprariu şi Ion Deaconescu)
Anul 1979
Miroslav Krleza (n. 07. 07. 1893, Zagreb – d. 29. 12. 1981, Zagreb), Croaţia. Poet, prozator, dramaturg.
A devenit un lider al literaturii din Croaţia şi Iugoslavia, o figură dominanta în viaţa culturală din cele două ţări iugoslave până la moartea sa, în anul 1981. Foarte des a fost proclamat ca fiind cel mai mare scriitor din Croaţia secolului al XX-lea.
Krleza a scris poezie, nuvele, eseuri, povestiri scurte, drame şi memorii. Temele lui predilecte au fost războiul, politica, literatura, problemele sociale, viaţa intimă.
Volume: Polemica: Lupta mea cu ei (1932); drame: În Agonie (1928); Domnii Glembaiev (1929) şi Leda (1939). Novele: Dumnezeul Croat Marte (1922); Întoarcerea lui Filip Latinovici (1932) şi Baladele lui Petriţa Kerenpuh (1936) care au un loc special în creaţia literară lui Krleza şi în literatura croată.
Singurătate
Acesta e momentul singurătăţii curajoase
când simţ eternitatea, fatală şi unică,
şi când ne este clar
că amară ne e cărarea şi ea şerpuieşte
prin focuri, mlaştini, ceţuri şi întuneric.
O, ne urmăm chemarea din când în când,
împletită cu încremenire şi femei
dar totul se năruie
şi mergem singuri
şi totul miroase a funingine şi ruine arse,
şi tristeţea inimile noastre se înăbuşă,
şi totul e foc şi mlaştină şi moarte.
(Traducere de Al. Căprariu şi Ion Deaconescu)
JADRANKA ANGELOVSKA, Macedonia de Nord
Comentarii