Sâmbătă, 14 decembrie, la Mănăstirea Pătrăuţi a fost pomenită cneaghina Cristina Crimca, mama mitropolitului Anastasie Crimca, la 430 de ani de la trecerea la cele veşnice. Slujba de parastas a fost săvârşită de preoţii slujitori ai Mănăstirilor Dragomirna şi Pătrăuţi iar răspunsurile la strană au fost date de maici din cele două obşti monahale.
Această comemorare a fost iniţiată în anul 2023 cu binecuvântarea şi povăţuirea Înaltpreasfinţitului Părinte Calinic, Arhiepiscopul Sucevei şi Rădăuţilor şi nădăjduim să devină tradiţie şi hram al ctitorilor pentru Mănăstirea Pătrăuţi, după cum a subliniat Stavrofora Alexandra Bădrăgan, maica stareţă a acestei mănăstiri.
La 14 decembrie 1594, trecea la cele veşnice una dintre cele mai iubite mame ale Ţării Moldovei secolului al XVI-lea, un ales educator pentru un viitor păstor. Cristina Crimca a fost înmormântată de unicul ei fiu, preotul Ilie Crimca, în biserica de la Pătrăuţi, acolo unde de ceva timp, după moartea soţului ei, Ioan Crimca, se retrăsese în obştea de călugăriţe a ctitoriei ştefaniene.
Familia Ioan şi Cristina Crimca era una dintre familiile bogate ale târgului de pe apa Sucevei, fie că erau negustori sau mari boieri, părinţii viitorului mitropolit erau iubitori şi dăruitori de cele sfinte.
Cristina sau – după cum este menţionată în documente – Cârstina a avut mare grijă să ofere o educaţie aleasă fiului ei, după sfatul Sfântului Ioan Gură de Aur: „născându-şi copilul, mama dă mai întâi lumii un om, iar pe urmă, tot prin el trebuie să dea Cerului un înger”.
Ilie Crimca a învăţat să scrie, să citească – ceea ce nu era puţin lucru la mijlocul secolului al XVI-lea – şi văzându-l părinţii săi că era cu multă sârguinţă şi îndemânare la caligrafierea cărţilor de suflet folositoare şi la zugrăvirea de icoane, l-au dat să înveţe arta iconografică la călugării cărturari din mănăstirile moldoveneşti.
Din pruncia sa, Iliuţă a fost dus de mama sa, Cristina Crimca, la Sfânta Liturghie pentru a se împărtăşi la Biserica Mitropoliei cu hramul „Sfân-tul Gheorghe” din Suceava. Aici, loc drag sufletului său, viitorul Mitropolit Anastasie Crimca, atunci când a avut autoritate şi putere financiară, a construit un paraclis pentru a-i mulţumi Sfântului Ioan cel Nou pentru că i-a ocrotit tinereţea.
Cristina Crimca avea o gospodărie mare şi multe obligaţii, fiind o familie cunoscută în cetatea de scaun a Moldovei, dar acestea nu i-au îngreuiat cu nimic preocuparea ei principală de a tăia patimile ce puteau răsări în pruncul ei, pentru ca ele să nu se întărească şi să omoare pe omul cel nou, lăuntric, născut prin Sfântul Botez.
Ştia această femeie nobilă, pe care fiul ei o numea pe lespedea funerară „cneaghină”, că educaţia unui copil este cea mai minunată artă şi cea mai mare bogăţie pentru o femeie. Un părinte înţelept creează un chip viu de care se bucură în primul rând Dumnezeu şi apoi oamenii, uitându-se la el. În familie, Cristina Crimca a avut grijă ca fiul ei să nu audă cuvinte nepotrivite şi îl hrănea prin poveţe cuviincioase, citindu-i des din Sfânta Scriptură.
Iliuţă Crimca a văzut-o de multe ori pe mama sa oferind multe daruri săracilor din târgul Sucevei, învăţând şi el să fie milostiv. Astfel, când a devenit mitropolit, a construit un spital, primul din târgul sucevean, „pentru cei orbi, şchiopi şi neputincioşi şi pentru alţii care vor avea nevoie, ca să se odihnească toţi în acel loc”, în care să le fie tămăduite rănile sufleteşti şi trupeşti şi să li se dăruiască hrană şi îmbrăcăminte, toate prin mijlocirea călugărilor din ctitoria sa de la Dragomirna.
Grija părinţilor Ioan şi Cristina Crimca şi efortul lor de a fi modele vii de moralitate şi de lucrare pentru Biserică şi neam l-au întărit pe viitorul mitropolit în a deveni un înţelept rugător. Tot în familie, Anastasie Crimca a învăţat şi diplomaţia. Neamul Crimca se regăseşte printre breslele târgului Suceava ca bun negociator în a mijloci comerţul cu bunuri, precum produse de tăbăcărie şi cojocărie. Viitorul mitropolit a fost un bun sol la popoarele vecine şi a reuşit să îndrepte spre Biserică atenţia celor 10 Voievozi ai Moldovei din timpul arhipăstoriei sale. Astăzi, în Suceava, pe urmele locurilor în care altădată se aflau casele acestui neam se află strada Anastasie Crimca.
Sfântul Vasile cel Mare ne spune: „copiii evlavioşi sunt cea mai bună împodobire a părinţilor vii şi cel mai bun monument al părinţilor morţi”. Numele părinţilor Mitropolitului Anastasie Crimca, Ioan şi Cristina, nu lipsesc de pe niciuna dintre notiţele dedicatorii ale manuscriselor sale: „întru amintirea sa şi a părinţilor săi, Ioan şi Cristina Crimca” sau „întru pomenirea sa şi a părinţilor săi, Ioan şi Cristina Crimca” sau „întru pomenirea sufletelor părinţilor lui, Ioan şi Cristina Crimca”.
În pomelnicele vechi ale Mănăstirii Dragomirna, părinţii Mitropolitului Anastasie Crimca sunt pomeniţi odată cu mitropolitul ca mari ctitori, aşa cum întăreşte şi testamentul de pe manuscrisul numit „Apostol”, care se află la Viena. Vlădica Anastasie a respectat întocmai cuvântul Scripturii: „Cinsteşte pe tatăl tău şi pe mama ta… ca să-ţi fie ţie bine şi să trăieşti ani mulţi pe pământ” (Efeseni 6,1-3).
Deşi erau trecuţi la cele veşnice, cu mulţi ani înainte ca Ilie (Anastasie) Crimca să înceapă activitatea ctitoricească, totuşi, prin educaţia ce i-au oferit-o, precum şi pentru bunurile materiale ce i le-au lăsat moştenire, viitorul mitropolit îi face părtaşi la toate daniile pe care le întărea ctitoriilor sale şi nu numai.
Pe lângă textul cu numele părinţilor săi, care însoţeşte toate manuscrisele miniate create în scriptoriul dragomirnean, Anastasie Crimca ne lasă peste veacuri şi chipurile părinţilor săi în Tetraevangheliarul din 1616, care se află la Liov, „caz unic în miniatura românească”.
Ioan şi Cristina Crimca sunt aşezaţi în poziţie evlavioasă, rugători la sfinţii ocrotitori ai bisericii mici de la Dragomirna – Dreptul Enoh şi Sfinţii Ilie şi Ioan Teologul.
Îmbrăcămintea lor, specifică evului mediu românesc, constă într-un anteriu cu mâneci strâmte acoperit cu un conteş cu mâneci largi şi scurte până la cot, încheiat cu 3 nasturi aurii, iar Cristina Crimca are capul învăluit cu o maramă albastră.
Inscripţia de pe lespedea de mormânt a Cristinei Crimca, care se află în „faimoasa biserică de la Pătrăuţi” a fost transcrisă pentru prima dată de E. Kozac în 1903 şi era dedicată „preaiubitei sale mame, cneaghina Cristina Crimca din Suceava, care a murit la 14 decembrie 1594”.
Mitropolitul Anastasie Crimca a făcut de multe ori la Pătrăuţi pomenire pentru mama sa şi tot aici a construit o bolniţă, ca să fie milostenie pentru sufletul celei care i-a dat viaţă şi i-a îndrumat primii paşi, respectând cuvântul din Înţelepciunea lui Isus Sirah 3, 3-4: „Cel care cinsteşte pe tată se va curăţi de păcat. Şi ca acela care strânge comori, aşa este cel care cinsteşte pe mama sa”.
Veşnica ei pomenire!
Stavrofora MARIA MAGDALENA GHERGHINA
Comentarii