Presupunând (prin absurd, în majoritatea cazurilor!) că aţi vrea să vă implicaţi în politică, în care partid (sau gaşcă politică!) aveţi să o faceţi? Din start vreau să mărturisesc că apreciez persoanele care vor să se implice în viaţa politică, indiferent de intensitatea la care o fac! Nu-i apreciez pe cei care, în urma unor manipulări subtile sau a modei din „lumea bună”, refuză politica cu vehemenţă, ca un lucru murdar. Politica este şi murdară, dar absenţa oamenilor de calitate lasă loc liber celor fără scrupule şi minte, devenind oribilă! Intelectualii de prestigiu, care ar trebui să devină modele în societate, s-au retras în „turnul de fildeş”, spre exemplu… Dar şi cetăţenii de bună-credinţă care ar avea un cuvânt de spus în comunitate sunt speriaţi (chiar şi la propriu!) de virulenţa în manifestări a celor ajunşi la „butoane”! Mai mult, erodarea prestigiului partidelor politice (unele cu o istorie deosebită!) a făcut posibilă apariţia la fie care rundă de alegeri de „făcături” conduse de indivizi vocali şi obraznici care „fac din vorbe” pe mulţi români (chiar 15-20%).
Dar, presupunând că nu aveţi ce face, precum 90% din cei activ politic (liderii nici nu a făcut ceva în viaţă!) şi nu aveţi bani de turism sau restaurante, vă puteţi „umple” timpul cu activitate politică. Nu vă îmbogăţeşte material sau spiritual! Dar, în ce priveşte repertoriul de înjurături, veţi câştiga categoric! Şi veţi cunoaşte noi culmi de ticăloşie, dar şi de prostie agresivă! Asta sociologii numesc „cunoaşterea profundă a societăţii” şi a „naturii umane”. N-am găsit o altă definiţie mai elegantă a bălăcirii în bălţile politicii! Mai departe trebuie să ne orientăm concret în privinţa partidului la care vom înainta adeziunea. Dacă ne interesează strict un loc de ales, nu trebuie să ne batem capul cu ideologie, lideri etc. Important este ca formaţiunea să aibă şanse să acceadă în consilii locale sau Parlament, iar locul pe care îl „negociem” să fie eligibil! Am făcut această precizare pentru că 80% dintre membrii de partid asta urmăresc! Ceilalţi 20% nu au aflat încă ce vor…
Pentru a afla dacă „gaşca” politică are vreo şansă, trebuie să ne informăm. Cel mai rău este să ne implicăm într-un partid veşnic perdant. Acolo sunt doar idealişti, pe care toţi îi refuză, adică năuci! Pentru a ne informa trebuie să apelăm la prieteni (adevăraţi!) din politică, la sondaje (nu sunt chiar total mincinoase!), dar şi să ascultăm bârfa politică de la cârciumă sau de la ieşirea de la biserică. Asta pentru cei „juraţi” sau cu afecţiuni medicale, care interzic alcoolul şi permit agheasma!
Urmează să ne formulăm cererile (minime şi maxime, ca la o negociere comercială, pentru că asta este!) şi să stabilim strategia de urmat. Obligatoriu trebuie ştiut personajele-cheie în procesul de decizie, ce slăbiciuni au şi la care „stimulente” cedează. Acestea trebuiesc abordate cu aplomb, fără jenă sau menajamente! „Investiţia” trebuie calculată astfel încât indemnizaţia din viitoarea funcţie să o tripleze, cel puţin, în următorul mandat. Pentru că intervine inflaţia, chiar ulterioară, cu donaţii şi cotizaţii la partid, dar şi chefurile politice la care nota de plată este în sarcina alesului!
Nu am pretenţia că am prezentat calea de urmat în politică pentru un proaspăt aspirant decât în mică măsură. Tăvălitul în această zonă presupune compromisuri, riscuri şi încasare de înjurături, dar şi efecte benefice, precum indemnizaţii grase, muncă puţină (sau deloc!) şi poziţii sociale de vârf atât de dragi ariviştilor.
DAN STRUTINSCHI
PS: În anii ’90, cei care voiau să facă „ordine” urlau: „Noi muncim, nu gândim!”. Cei de acum, care vor şi să conducă, ar trebui să strige: „Nu muncim şi nu gândim!!”. Cine gândeşte pentru ei?!? Şi traduce din rusă?…
Comentarii