Învăţatul profesor al Facultăţii de Teologie din Cernăuţi dr. Vasile Găină a încetat din viaţă. O veste mai dureroasă nu ar fi putut lovi Bucovina în acel an dificil. Vârfurile veşnic acoperite de zăpadă ale Carpaţilor nu au putut împiedica răspândirea acestei ştiri tragice. Întreaga Bucovină a plâns pierderea celui mai erudit om de ştiinţă din regiune şi a celui mai profund teolog român. Moartea, necruţătoare, i-a curmat viaţa chiar când, ca profesor universitar, ajunsese la apogeul carierei sale, fiind onorat cu cele mai înalte distincţii posibile.
Universitatea din Cernăuţi îl alesese în unanimitate ca rector magnific pentru anul universitar ce urma să înceapă la 1 octombrie 1907. Toate privirile erau îndreptate către el, iar aşteptările erau mari, crezându-se că va aduce contribuţii valoroase pentru neamul său odată cu investirea în această înaltă demnitate. Din păcate, aceste speranţe au fost spulberate. Bucuria s-a transformat în durere, iar o tristeţe profundă a cuprins inimile multora.
Moartea l-a răpit pe marele apologet într-o zi de sâmbătă, în jurul orei 1 după-amiaza, în urma unui atac de apoplexie. Incidentul a avut loc în Palatul Naţional, în sediul Societăţii pentru Cultură şi Literatură Română din Bucovina, unde se afla, ca de obicei, pentru a se informa despre activitatea societăţii. Avea doar 39 de ani. Vestea morţii profesorului de teologie dr. Vasile Găină s-a răspândit rapid în tot oraşul. Drapelele de doliu au fost arborate atât la casa defunctului, cât şi la universitate. Poporul românesc din Bucovina a pierdut unul dintre cei mai valoroşi fii ai săi, în floarea vârstei.
Marele savant Vasile Găină s-a născut în comuna Măzănăeşti, districtul Gura Humorului, în anul 1868, într-o familie de gospodari agricultori. Studiile gimnaziale le-a urmat la gimnaziul din Suceava, după care, în toamna anului 1887, a continuat la Facultatea de Teologie din Cernăuţi. În iulie 1903, a fost promovat, sub auspiciis Imperatoris, ca doctor în teologie.
Timp de trei ani, şi-a continuat studiile de dogmatică la universităţile din Viena, Berlin, Bonn, Atena, călătorind prin Germania, Belgia, Olanda, Anglia, Italia, România, Ungaria, Grecia şi Turcia. În 1896, şi-a obţinut abilitarea la Facultatea de Teologie din Cernăuţi, iar în 1898 a fost hirotonit preot. În 1899, a fost numit profesor extraordinar de dogmatică şi filosofie creştină, iar anul 1904 i-a adus şi numirea ca profesor ordinar.
În anul 1905/1906, a fost ales decan al facultăţii teologice, iar la 26 iunie 1907, a fost ales în unanimitate rector al Universităţii din Cernăuţi. Lucrările sale, care i-au deschis porţile Facultăţii din Cernăuţi şi i-au câştigat un loc de frunte între teologii ortodocşi, includ:
- „Discurs de inaugurare la începerea prelegerilor din teologia dogmatică” (Cernăuţi, 1896)
- „Theorie der Offenbarung” (Cernăuţi, 1898)
- „Teoria revelaţiunii” (Cernăuţi, 1899)
- „Universalitatea, fiinţa şi originea religiunii” (Cernăuţi, 1899)
5.„Argumentul cosmologic şi fizico-teologic sau teleologic pentru existenţa lui Dumnezeu, cu o introducere despre argumentele pentru existenţa lui Dumnezeu în genere” (Cernăuţi, 1901)
- „Buddhismul şi creştinismul” (Cernăuţi, 1901)
- „Admisibilitatea căsătoriei a doua a preoţilor din punct de vedere dogmatic, canonic şi practic” (Cernăuţi, 1907)
- „Biografia arhiepiscopului şi mitropolitului dr. Silvestru Morariu Andreievici” (Cernăuţi, 1907)
- „Biografia arhiepiscopului şi mitropolitului dr. Vladimir de Repta” (Cernăuţi, 1907).
Pe lângă aceste lucrări, Vasile Găină a lăsat în manuscris un manual de Teologie fundamentală sau Apologetică, destinat studenţilor săi, precum şi numeroase recenzii şi articole de critică publicate în revista „Candela” şi în alte reviste, precum şi articole politice în „Gazeta Bucovinei” şi alte ziare româneşti din întreaga ţară. Am scos la lumină aceste puţine date pentru a-l prezenta pe cel ce a fost marele apologet Vasile Găină.
Sămânţa semănată de el la Facultatea din Cernăuţi a încolţit pentru multe generaţii. Ideile propagate de acesta au avut numeroşi adepţi, care cu siguranţă i-au păstrat cu sfinţenie memoria. Cununa de lacrimi fierbinţi ce se împleteşte pe mormântul său este dovada că numele dr. Vasile Găină va trăi veşnic.
Vasile Găină este considerat „părintele teologiei fundamentale în rândul românilor ortodocşi”. Pregătirea sa intelectuală şi activitatea literară şi ştiinţifică l-au consacrat ca o personalitate culturală de excepţie. Arhiva de patrimoniu a satului Măzănăeşti păstrează întreaga colecţie de cărţi şi articole publicate de Vasile Găină, inclusiv lucrări originale, graţie unei atentă supravegheri şi unui simţ acut de conservare şi promovare a istoriei locale. Recunoaşterea sa ca „patriarhul teologiei din Bucovina” şi atribuirea unei străzi în satul natal reprezintă un omagiu meritat pentru această personalitate marcantă.
Comunitatea locală se mândreşte cu moştenirea culturală lăsată de marele apologet Vasile Găină, satul Măzănăeşti fiind considerat o pepinieră de personalităţi care au contribuit semnificativ la cultura şi spiritualitatea românească. Acest fapt aduce bucurie şi mândrie locuitorilor, consolidând poziţia satului ca un important centru cultural al Bucovinei.
Veşnica lui pomenire în neam şi în neam!
ALEXANDRU CRÂŞMARI,
fiu al satului Măzănăeşti
Comentarii