În cadrul cenaclului „Nectarie” din Vama nu se practică impunerea sau stabilirea anticipată a unor teme, participanţii având latitudinea să prezinte subiecte diverse, fireşte din perimetrul literaturii artei, culturii în general, istoriei, astfel dezbaterile fiind mai atractive şi informaţiile aduse în discuţie contribuie la îmbogăţirea spirituală a fiecăruia.
Întâlnirea de la sfârşitul lui iulie a debutat cu obişnuita revistă a presei, preşedintele executiv, scriitorul Ioan Mugurel Sasu, evidenţiind spiritul critic al colegului nostru, poetul Valerian Bedrule, care publică în „Crai nou” o pertinentă cronică a volumului de poezie „Cuvântul ce devine timp”, semnat de Paraschiva Abutnăriţei. Anterior, se remarcase prin cronica unui volum de sonete, semnat de poetul şi jurnalistul Nicolae Şapcă. A fost o lună bogată în ce priveşte semnăturile în presă, unde îi regăsim pe Luminiţa Reveica Ţaran, P. Abutnăriţei, Vasile Aioanei.
I.M. Sasu s-a referit la câteva probleme de interes comun: popularitatea revistei „Surâsul Bucovinei”, care este apreciată ca o revistă tot mai bună şi pe alte meleaguri (Germania, Australia), opinia că nu se scrie poezie patriotică (trebuie să existe chemare pentru asemenea creaţii), poezia post modernă, în detrimentul celei clasice (sunt alte timpuri, alte mentalităţi, dar uneori se exagerează), situaţia Uniunii Scriitorilor, privind statutul său juridic (neactualizat!).
Col. r. Ioan Abutnăriţei a ales, pentru momentul de istorie, să vorbească despre metamorfoza provinciei Bucovina, devenirea ei în timp, cu apel la proiectul „Destin bucovinean”, realizat de Mănăstirea Putna şi Fundaţia „Maica Benedicta”, în care a fost implicată regretata academician Alexandrina Cernov. „Istoria Bucovinei a fost scrisă diferit, din punctul de vedere a patru naţiuni, care n-au ajuns la un numitor comun, adevărul e unul singur” a subliniat vorbitorul. Proiectul amintit încearcă această privire unitară, vol. IV se referă la refugiu şi include mărturii ale supravieţuitorilor şi urmaşilor acestora. Mai aflăm că studenţii Universităţii din Kazahstan (unde au fost deportaţi ma-siv români), au descoperit cca 2000 de nume româneşti pe morminte şi au ridicat monumente în memoria acestora. Col. Vasile Aioanei ne-a împărtăşit bucuria de a se regăsi cu 50 de pagini de proză scurtă în „Antologia de proză poliţistă”, vol. VII, editată de MAI, şi primirea unei diplome de apreciere pentru rezultatele remarcabile obţinute la concursul de profil. Subiectul de istorie la care s-a referit l-a avut ca protagonist pe Mihai Viteazul, în atenţia sa fiind hrisovul prin care voievodul se declara domn al tuturor Ţărilor Româneşti, biografia domnitorului, faptele sale de arme, alianţele pe care le-a încheiat, victoriile şi sfârşitul său. Vorbitorul a concluzionat, cu apel la opiniile unor mari istorici, despre conştiinţa unităţii de neam a românilor şi importanţa unirii vremelnice realizată de Mihai Viteazul. Poetul Valerian Bedrule anunţă reeditarea plachetei sale de versuri „Cu fluturi în călcâie” (revăzută şi adăugită) şi lecturează poemul „Pe diametrul verii” exprimând dorinţa de „a vindeca lumina”, de „fi fidel culorii cerului de sus” şi a „depărta cenuşa durerilor / a urii dresate pân-la os”. Dumitru Munteanu apreciază articolul Limonei Rusu despre Festivalul „Ion Grămadă” de la Fundu Moldovei, la „o distanţă” de Stroieşti, prilej să ne invite la comemorarea „Eroului Bucovinei” pe 27 august la Stroieşti, la data în care eroul a căzut la Cireşoaia, în cel de Al Doilea Război Mondial. Ne-a mai împărtăşit nedumeriri legate de vizite la muzee de istorie şi de artă, când a constatat că nu se expun lucrările originale ale unor mari artişti, situaţie concretă privind tabloul „Păstoriţa” de Nicolae Grigorescu. „Istoria se scrie sub ochii noştri”, a subliniat Costel Simirea, referindu-se la câteva evenimente recente: precedenta întâlnire a cenaclului la Gura Humorului, o vizită la Stroieşti, unde a descoperit pasiunile şi comorile lui Dumitru Munteanu, festivalul „Umor… la Gura Humorului”. Ne-a surprins cu o iniţiativă lăudabilă, un moment în memoria celor plecaţi dintre noi: Aurora Sârbu, Simion Tudurean, Tucu Moroşanu, Ioan Grămadă, pentru toţi realizând succinte caracterizări şi un poem omagiu colectiv. Cu o observaţie, a provocat-o pe scriitoarea Monica Buhac, care a recitat un sensibil poem, „Palmele”, dedicat palmelor care mângâie, „care trebuie să fie unite” şi o „Lecţie de tăcere” pentru care a găsit mai mulţi mentori (cerul, copacul ş.a). Proaspăt laureat la Festivalul „Rezonanţe udeştene” (alături de Limona Rusu şi Monica Buhac, dintre colegii de cenaclu), Ovidiu Donisă a lecturat un poem de dragoste. Prof. Radu Stancu s-a referit la Ziua Imnului Naţional, zi în care sportivul David Popovici a făcut un dar românilor prin victoria sa. Consideră că imnul naţional ar trebui să devină „Trei culori”, de Ciprian Porumbescu. Referindu-se la evenimentele istorice, prof. Stancu consideră că nu trebuie să uităm ce a urmat acestora (exemplu, Marea Unire) şi că am avut în istorie mari diplomaţi, precum Nicolae Titulescu. Gestul colegului Costel Simirea a fost apreciat de prof. Traian Nistiriuc (C. Simirea i-a fost elev), a citit un „Manifest neomodernist”, cu iz pamfletar, deplângând negarea valorilor literare clasice, a limbii curate şi poetice. A adăugat o „Antidepresivă de primăvară”, un anotimp care învinge şi un poem dedicaţie „Eşti nespusul din închipuire”.
În final, prozatorul Maria Călinescu ne surprinde cu „o capsulă a timpului”, prezentând o listă de hârtii vechi: o reţetă, un colind, un calendar, chitanţe, citaţii, acte de vânzare-cumpărare, reclame, ordine de recrutare, somaţii, plângeri, etc. despre membrii familiei sale, vecini, cu înţelepte şi pline de umor reflecţii personale, reconstruind de fapt mentalitatea oamenilor dintr-un anumit timp, relaţia lor cu comunitatea, cu autorităţile (ca în „La Moşi”, de I.L Caragiale sau în cunoscutele volume despre Cernăuţii de altădată, semnate de prof. univ. Mircea A. Diaconu sau Cezar Straton). Aflată pentru prima dată la cenaclu, prof. Zina Cocoş, care a profesat la Galaţi şi acum s-a stabilit la Câmpulung, a apreciat atmosfera din cenaclu şi activitatea pe care o desfăşoară membrii săi.
De la întâlnirile de la Vama plecăm întotdeauna mai bogaţi spiritual!…
Comentarii