preafericiţi sunt cei care pot să uite
să ierte
să treacă printre cuvinte ca lumina prin găurile cerului
pe ei nu-i strică nici ploaia, oricât de îndelungată, de
putredă şi parşivă,
nici viscolul venind mereu dinspre răsăritul politic
al lumii,
nici măcar duşmanii ştiuţi ori neştiuţi,
preafericiţii uituci, iertători, degrabă închinători la altare
îi acceptă cu un zâmbet, ca pe o zgârietură de la trandafirii
din grădină, pe cei obişnuiţi să strice urzeala lumii
pe cei situaţi strategic în spate, în rândul doi, anonimi şi cu
atât mai periculoşi
preafericiţi sunt aceia
care mai cred în poveşti spuse în sunet de clopot,
care îşi pun ultimul ban în cutia milei
ei se mulţumesc cu foarte puţin, câteodată cu nimic,
vor moşteni împărăţia cerului, speranţa le ţine de foame,
de cald şi le umezeşte ochii în chip indiscutabil uman
pe aceşti preafericiţi nu-i tulbură vrajba norilor cu cerul,
viaţa de-o zi a fluturilor, râurile în care te scalzi mereu, dar
niciodată în aceeaşi apă
martiri ai credulităţii, îşi ascund aripile când ies pe stradă,
sunt preafericiţii de nimeni luaţi ca model
numai pietrele se mai uită cum trec senini ca o pagină de
rugăciune curată prin vaietul lumii, prin timpul ei scurt
VALERIA MANTA TĂICUŢU
Comentarii