Văzând oferta electorală personalizată (candidaţii), iar dacă ai şi şansa să-i cunoşti personal sau prin apropiaţi, îţi vei pune întrebarea ca în cazul vacii apărute pe acoperiş: cum au ajuns acolo? Cum se fabrică un „lider” din (aproape) nimic, cine sunt specialiştii care îl dădăcesc şi de ce el şi nu altul, pentru că partidele, măcar cele mari, dispun de „rezerve de cadre” consistente şi (în multe cazuri!) mai „spălate”? Pentru a avea un răspuns la această întrebare, trebuie să pornim de la calităţile „standard” (eliminatorii în cursa desemnării!), pe care fericitul ales este necesar să le îndeplinească. Văzând şi auzind candidaţii în acţiune, mi-am permis să vă prezint câteva cerinţe obligatorii ale reuşitei în politica locală, dar şi internaţională.
Una dintre „calităţile” pe care la noi un candidat trebuie să o îndeplinească (nu prea şi la alţii!) este ca educaţia sa să fie medie spre mediocră! Nu sunt agreaţi de români absolvenţii de universităţi de prestigiu, pentru că prea fac „pe deştepţii” şi nu sunt „dintre noi şi pentru (???) noi”. Şi au dreptate, pentru că este foarte greu de crezut că un deţinător de diplome „adevărate” ar sta la birt cu o vodcă de 2 – 3/100 ml şi ar spune bancuri porcoase! Dar ceva şcoală trebuie! Şi, atunci, aspiranţii de poziţii politice apelează la „fabricile de diplome”, aceia cu mai mulţi bani achiziţionând chiar 6 – 7 astfel de „cartoane”, ca să ne convingă că sunt „intelectuali” (şi cu liceul la „bază”!). Şi ca să moară duşmanii de ciudă!!!
O altă cerinţă este ca doritorii de funcţii să fie „buni de gură”, să ne mitralieze verbal, în neştire, respectând una dintre Legile lui Murphy, care spune: „Dacă nu-i convingi, zăpăceşte-i”!! În politică şi în campanii „vorba multă nu-i sărăcia omului”, ci o modalitate de a ajunge la vârf. După cât de intens apelează toţi la discursuri şi promisiuni, pare să fie unul din stâlpii de bază ai reuşitei!
Şi averea disponibilă a fi „pusă la bătaie” este o calitate de necontestat a candidatului. Toţi cei care se ocupă de politică îţi explică doct că „fără bani nu ai ce căuta” prin partide, pentru că nu vei „prinde lista”. Câţi entuziaşti mai sunt să se mulţumească cu poziţia de „lipitor de afişe” fruntaşi ca în anii ’90?
Cei care „spală imaginea” partidelor ne mai comunică că candidaţii trebuie să fie loiali. Până când? Până unde? Şi dacă partidul „virează”, peste noapte, de la stânga la dreapta eşichierului politic, mai este candidatul obligat să urmeze „indicaţiile preţioase” (şi obscure) ale liderilor? Nu cred şi nici aspiranţii nu mai sunt „legaţi” ideologic de un partid sau loiali unui lider, cât este de carismatic! Mai bine s-ar indica cinstit candidaţilor să fie „orientaţi” să simtă schimbările pe piaţa politică, să spună votanţilor ce vor să audă şi să meargă pe „mâna” învingătorilor.
Pasionaţii de fotbal ne spun că norocul are un rol foarte important în obţinerea de rezultate bund (vezi echipa naţională în campania de calificare pentru Campionatul European!). Şi în competiţia electorală norocul joacă un rol major (în unele cazuri decisiv!) în accederea aspiranţilor la fotoliile visate. Nu cred că se aplică şi în cazul alegerilor vorba din popor, respectiv: „prost să fi, noroc să ai!”. Sau se aplică…? Posibil, nu am date suficiente! E de râs şi să o facem acum, pentru că „ei” vor râde de noi în următorii 4 ani!! Acesta ne este norocul nostru, al românilor, în politică! În articolul următor voi continua subiectul!
DAN STRUTINSCHI
PS: Şi în şcoli, în principal! Foarte bine! Află şi candidaţii că există şi şcoli de stat! Nu doar „private”!!
Comentarii