Izbucnită în plină campanie electorală, disputa legată de importanţa şi rolul şcolii a fost declanşată la un curs festiv de Iulia Cociuba, absolventă a clasei a XII-a a Colegiului „Mihai Viteazul” din Ineu, şi a atras replici dure din partea foarte multor profesori şi mult mai puţine din partea colegilor de generaţie. Fie nu şi-au dat seama despre ce e vorba, fie s-au abţinut ca să nu legitimeze un discurs prea îndrăzneţ şi critic, chiar răzbunător şi lipsit de respect pentru dascăli, dovedind că procesul didactic e greu de înţeles şi de suportat inclusiv pentru revoltata şefă de promoţie.
Discursul acesta „sincer“ de absolvire a liceului însă nu trebuie să rămână la stadiul de ceartă, de răzbunare asupra educatorilor şi a şcolii, ci trebuie analizat şi interpretat corect: nu e cazul să o acuzăm de lipsă de respect pentru dascălii care, orice ar spune detractorii, au investit efort, cunoaştere şi bunăvoinţă, e adevărat că au fost remuneraţi pentru asta, ca să poată Iulia şi ceilalţi colegi să se descurce într-unul din locurile de muncă sau la Universitate. Fiindcă nu e nimic mai jalnic în lumea şcolii decât respectul indus cu sila. El este sau nu este şi ţine de cei şapte ani de-acasă, de atitudinea familiei şi a cercului de prieteni, de rezonanţa socio-politică în mass-media şi de importanţa alocată de guvernanţi educaţiei.
Absolventa vede altfel perioada şcolară: îi pare rău că a învăţat pentru note, cunoştinţe şi validare academică. Nu cumva altcineva decât şcoala a împins-o să se bată pentru note mari, adică familia, respectul celorlalţi? De când cunoştinţele nu înseamnă cunoaştere? Totuşi nota măsoară munca şi calitatea învăţării, fiind folosită nu numai în şcoala românească, ci, într-o formă ori alta, în toate şcolile din lume. Altfel am avea o masă de indivizi egali şi nicio personalitate. ‘i apoi pe ce bază decid familia şi şcoala dacă tânărul o ia spre Universitate, spre o meserie sau spre banii babacilor?
Dar chestia cu valorile e discutabilă: arareori de pe băncile şcolii ies valori, adică minţi geniale, căci dascălii nu creează genii, ci îi ajută pe elevi să capete priceperi şi deprinderi, să-şi dezvolte capacitatea de înţelegere a realităţii, să-şi aleagă principiile care le guvernează viaţa şi nu e cazul ca ei să fie frustraţi că nu i-a făcut şcoala geniali. Niciunde nu se întâmplă aşa ceva, valorile venind în timp cu condiţia asimilării celor mai înalte competenţe.
Că a oprit-o cineva să-şi exprime punctul de vedere şi să fie autentică e posibil, dar nu numai şcoala e vinovată, ci şi autoreţinerea, iar a susţine puncte de vedere precum e. g. „Ion Barbu e o nonvaloare“, „E=MC2 e o tâmpenie“… miroase a nerozie, a încercare disperată de a fi original. Ceea ce nu ajută la absolut nimic. Dacă se referă la astfel de evoluţii, greşeşte şi, conform oricărei şcolii, trebuie corectată. Dacă înţelege, bine, dacă nu, nu, însă nu va putea evita eşecul.
Acuzaţia că şcoala a învăţat-o să se „conformeze“, să-şi „şteargă cu buretele personalitatea“ pică de la sine: Iulia Cociuba e o tânără hotărâtă, are o personalitate puternică, are opinii personale(?) clare pe care şi le susţine cu aplomb şi să nu-mi spună te miri cine că şcoala e străină de aceste atribute ale formării sale. Că meritele, reuşitele şcolare sunt atribuite profesorilor şi eşecurile elevilor, e o altă exagerare: nu-mi pot închipui un premiu la olimpiadă fără un profesor dedicat alături trup şi suflet de elevul campion.
Cât despre ipocrizie, să fim serioşi: niciun profesor nu le-a cerut vreodată elevilor să mintă, să înşele, dar o fac cu mare talent elevii înşişi, mai ales când nu au chef să-şi pregătească lecţiile şi temele ori când o tulesc de la cursuri. Ca să nu mai amintesc de faza pierderii carnetului de note.
În încheiere, s-o felicităm pe şefa actualei promoţii a Colegiului „Mihai Viteazul“ din Ineu că, aşa cu toate păcatele şcolii româneşti, a reuşit să-şi construiască o personalitate puternică, dominată de curaj şi spirit critic, dar şi pe părinţii, mentorii săi care nu i-au frânt aripile. Dacă toţi absolvenţii ar fi la fel, evoluţia şcolii noastre ar fi mult mai rapidă – şcoala n-a prostit pe nimeni!
Comentarii