Dictatura lui Calvin

Reforma religioasă iniţiată de Martin Luther a generat o luptă acerbă între fanatismul catolic şi cel reformat şi a deschis în istoria Europei, în secolele al XVI-lea şi al XVII-lea, perspectiva miilor de ruguri, ca într-o întrecere macabră, care arde sau spânzură mai mulţi. Şi toate astea în numele aceleiaşi religii a omeniei şi a aceluiaşi blând Iisus şi inocentă Sfântă Fecioară.

Reforma religioasă nu a ocolit nici oraşul Geneva din Elveţia, ea întâmpinând o mică rezistenţă. Cel care se lăuda cu admirabila instaurare a protestantismului în Geneva era călugărul pitic şi roşcovan Jean Farel. Acesta îl va determina pe Jean Calvin, care era în drum spre Basel, să rămână la Geneva pentru a „evangheliza oraşul până în adâncurile lui, până la rădăcină”.

La început Calvin ezită, însă îngrozit de strigătele şi blestemele lui Farel, consimte să rămână în oraş.

Conform izvoarelor istorice, Jean Calvin adăstează în acest oraş, în două perioade.

În prima perioadă, ce este estimată la 2 ani (1536-1538), consiliul general al oraşului îi cere lui Calvin să-i determine pe genevezi ca în cel mai scurt termen să trăiască în conformitate cu cuvântul Domnului. Pentru a pune în practică această hotărâre a consiliului oraşului Geneva, Jean Calvin redactează lucrarea „Articole despre disciplina ecleziastică”.

Articolele prevedeau în mare „măturarea oricăror urme a cultului catolic, obligaţia tuturor locuitorilor de a face în public confesiunea de credinţă, copiii trebuiau să urmeze lecţii de catehism, împărtăşania se va face cu ambele cuminecături şi va fi practicată odată pe lună, iar cetăţenii nevrednici vor fi excluşi şi excomunicaţi”.

Cine vor fi excomunicaţi? se întrebau locuitorii Genevei. Oamenii cu purtări necuviincioase, specifica unul dintre articole.

Şi cine îi va desemna pe oamenii cu purtări necuviincioase? Răspunsul era clar: preoţii! Jean Calvin avea o concepţie deosebită despre mântuire: „mântuirea prin credinţă şi nu prin fapte bune”, mult mai riguroasă ca a lui Martin Luther. Totodată Calvin a împins la extrem ideea centrală a predestinării: „noi numim predestinarea sfatul etern al lui Dumnezeu prin care el a determinat ceea ce trebuie să facă dintr-un om oarecare. Căci nu-I creează pe toţi deopotrivă, pe unii îi sorteşte vieţii veşnice, iar pe alţii damnării pe vecie”.

În concepţia lui Calvin, această doctrină cumplită nu trebuie să ducă la un fatalism care să îngăduie toate ticolăşiile (…„Orice aş face sunt ales sau osândit dinainte”), ci, dimpotrivă, postula o rigoare morală intransigentă.

Neizbutind să-i convingă pe genevezi, Calvin părăseşte oraşul, hotă-rât să nu se mai întoarcă niciodată.

Paradoxal, în octombrie 1540, doi soli de la Geneva îl anunţară pe Jean Calvin că cele trei consilii votaseră în unanimitate rechemarea sa. Această hotărâre „e determinată de mari tulburări, lupte civile şi sfâşieri, omoruri şi ruine”.

La patruzeci de luni după surghiunire, surghiunitul a fost primit cu mari onoruri, toţi magistraţii oraşului veniseră în întâmpinarea sa, precedaţi de un crainic.

Însă Jean Calvin a pus condiţii. Ele se rezumau la două cuvinte: „autoritate absolută”. La 20 noiembrie 1541 populaţia oraşului Geneva, adunată în Piaţa Molard, votă prin aclamaţii instaurarea unui guvern în conformitate cu Evanghelia Domnului nostru Iisus Hristos. Hristos devenea regele cetăţii, iar Calvin reprezentantul lui.

„Spre a supune oraşul autorităţii cuvântului Domnului, Consiliul general începu prin a promulga ordonanţe care condamnau hulirea şi beţivăneala, urmate de altele care interziceau balurile, banchetele, luxul şi numeroase prilejuri de petrecere.”

În câteva luni de regim al lui Calvin, totul e reglementat: meniul la ospeţele de sărbătoare, orele de deschidere ale tavernelor, participarea la predică etc.

Timp de mai mulţi ani Jean Calvin a luptat împotriva celor care i s-au opus sau l-au criticat, condamnând la ani grei de temniţă pe mulţi dintre locuitorii Genevei. Acestor condamnări li s-au adăugat, din păcate, amenzi, amenzi onorabile (mărturisirea publică a unei greşeli, a unei crime), condamnări la moarte prin spânzurare, arderea pe rug, sfâşierea, la care se adăuga surghiunirea a zeci şi sute de oameni care s-au opus dictaturii instaurate de Calvin.

Una din victimele celebre a lui Jean Calvin a fost Michel Servet, un spaniol blond, cu studii universitare făcute la Saragosa şi la Toulouse, teolog şi totodată medic, astrolog şi alchimist, care vorbea latina, greaca şi ebraica. De numele său se leagă descoperiri despre circulaţia sângelui în corpul uman. Servet a intrat în conflict cu Jean Calvin deoarece acesta nega dogma treimii, care nu se găseşte în Biblie.

 Arestat şi schingiuit în mod sălbatic, a fost condamnat la moarte, fiind declarat „eretic, schismatic şi hulitor al Sfintei Treimi”. Moartea lui Servet a fost cumplită. „I se agăţaseră cărţi de-ale sale în jurul gâtului. Pe cap i se pusese o coroană de pucioasă. Călăul aprinse rugul şi deodată răsună un ţipăt înfiorător; pucioasa se aprinsese şi flăcările muşcau din carnea lui Michel Servet.”

Ne întrebăm de ce populaţia Genevei nu s-a răsculat împotriva acestui dictator.

Genevezii au acceptat toate constrângerile pentru că ele le ofereau lucrul la care, incontestabil, ţineau cel mai mult: ordinea în cetate. „Genevezii aveau să-şi dea seama că Jean Calvin era hotărât să facă respectată prin orice mijloc domnia lui Iisus Hristos.”

Astfel, Geneva a devenit în scurt timp oraşul vestit pentru puritatea moravurilor sale. Acest oraş a devenit „Roma protestantismului”, de unde misionarii noii religii plecau să o răspândească în toate ţările Europei. Intoleranţa religioasă îşi luase zborul ca o monstruoasă pasăre de pradă.

 Prof. CONSTANTIN TÂRZIU

Comentariul dvs.

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

SUMARUL EDIȚIEI