Timur cel Şchiop (Tamerlan)

> Inscripţie funerară: „Cine îmi deschide mormântul va dezlănţui un invadator mai îngrozitor decât mine”

După cum este cunoscut, Ghinghis Han s-a străduit mai întâi să adune sub autoritatea sa diferitele triburi mongole şi turce din Asia Centrală, după care s-a ocupat de crearea unui vast imperiu.

El afirma: „Trebuie şterse de pe faţa pământului toate oraşele, pentru ca lumea întreagă să redevină o imensă stepă pe care mamele mongole vor alăpta copii liberi şi fericiţi”.

La căderea Buharei, în februarie 1200, el intră călare în moschee, prezentându-se drept un trimis al lui Allah care să pedepsească omenirea pentru crimele ei. Îşi puse caii să mănânce din cuferele în care era păstrat Coranul, după care jefui şi incendie oraşul. Nicio armată nu putea opri avansarea temutei sale hoarde, pe care o precedă o reputaţie justificată de cruzime. Samarkand, Herat, Kiev, Silezia, Ungaria, Viena, în 1241, au trecut prin aceleaşi grozăvii.

Perioada mongolă care urmează împarte Asia Centrală în trei entităţi distincte, dintre care Transoxiana, ce devine sub Timur cel Şchiop centrul unui imens imperiu.

Născut în 1336, în sudul Samarkandului, Timur era un bărbat de talie mică, şchiop de piciorul stâng, cu un fizic de tip mongol, cu trăsături marcate, prelungite de o barbă lungă.

Nefiind urmaş al lui Ghinghis-han, el nu putea lua titlul de han; de aceea a păstrat ca han pe un ciagataid (un urmaş al lui Ciagatai, fiul lui Ghinghis-han), el deţinând puterea efectivă, având numai titlul de mare emir (1370-1405).

Timur cel Şchiop a organizat mari războaie de cucerire, în urma cărora a constituit un stat imens, în a cărui componenţă au intrat partea de apus a Asiei Centrale, Horezmul, Iranul, Azerbaidjanul, Transcaucazia, Irakul, Siria şi Asia Mică. A organizat mai multe campanii împotriva Hoardei de Aur, cu care prilej a distrus marile oraşe comerciale Sarai, Astrahan, Azov, abătând astfel tranzitul de mărfuri spre Iran, Buhara şi Samarkand, aflate în stăpânirea sa. Campania strălucită împotriva Imperiului Otoman din anul 1402, sfârşită prin înfrângerea oştilor otomane lângă Ankara şi luarea în captivitate a sultanului Baiazid I, a slăbit Imperiul Otoman şi a dat Bizanţului posibilitatea să mai supravieţuiască o jumătate de secol.

Timur cel Şchiop (Tamerlan pentru occidentali) mai este cunoscut ca “Omul de fier” sau „Biciul de Dumnezeu” (ca Attila).

El recuperează moştenirea „ghinghishană” integrând-o în sistemul pe care l-a creat, făcându-se temut prin practicile sângeroase ca, de pildă, piramida de o sută de mii de capete omeneşti pe care a ordonat să fie înălţată ca titlu de învăţătură de minte, la Bagdad.

În timpul vieţii lui, nimeni n-ar fi îndrăznit să tulbure liniştea publică sau să ameninţe siguranţa călătorilor. “Vreau, spunea el, ca o fată tânără, frumoasă şi virgină, să poată merge de la Kabul la Bagdad, având pe cap un platou plin cu aur, fără ca cineva să se atingă de ea.”

Această linişte se dovedi în folosul negustorilor care i-au atras prin povestiri despre fastul imperial pe savanţi, artizani, călugări şi ambasadori.

Reputaţia lui Timur cel Şchiop ajunge până în Europa, care i-a trimis diferite delegaţii cu speranţa de a-i prinde în cleşte pe turci. Astfel el răspunse în 1403 regelui Franţei, Carol al VI-lea, şi lui Henric al III-lea al Castillei prin propuneri de alianţă.

Ruy Gonzales de Clavijo, nobil madrilen reprezentant al regelui din Castilla, povesteşte despre întrevederea delegaţiei sale cu Timur cel Şchiop în 1404.

„Marele emir se afla pe o estradă aşezată pe pământ, lângă o fântână garnisită cu mere roşii, care arunca apa foarte sus. Era aşezat pe nişte saltele mici făcute din pânză de mătase brodată, iar cotul îl sprijinea pe nişte perne rotunde. Purta o cămaşă de satin fără deschizătură şi o pălărie înaltă, albă, pe care se afla un rubin şi presărată cu perle şi pietre preţioase. M-a întrebat: «Ce mai face fiul meu, regele? O duce bine cu sănătatea?»”

Trimisul regelui Castillei face o trecere în revistă a metodelor de guvernare ale lui Timur cel Şchiop care, în timpul petrecerilor date cu ocazia celebrării nunţii nepotului său, „puse să se ridice un mare număr de spânzurători pentru că înţelegea ca, în timpul sărbătorilor pe care voia să le dea să acorde unora favoruri, iar pe alţii să-i spânzure”.

Prima sentinţă a sa a constat în condamnarea primului său magistrat, omul cel mai important din întregul imperiu al Samarkandului. Această judecată determină o groază extremă în toată regiunea, pentru că acest magistrat era persoana în care emirul avea mare încredere. El dădu aceeaşi pedeapsă unui mare nobil care a intervenit pentru magistrat şi care propunea, pentru obţinerea iertării să-i dea patru sute de mii de măsuri de argint. Timur acceptă foarte bucuros. Imediat ce intră în posesia sumei propuse să fie torturat donatorul pentru ca să dea tot ce furase de la alţii, după care ordonă să fie spânzurat cu capul în jos. Timur cel Şchiop a pus să fie spânzuraţi negustorii din Samarkand care vânduseră carnea mai scump decât costa. Aceeaşi pedeapsă au primit-o cizmarii şi alţi artizani care şi-au vândut marfa la preţuri pe care el le considera peste puterea de cumpărare a oamenilor.

La moartea sa, la Otrar, pe Sâr-Daria, în 1405, în ajunul unei expediţii împotriva chinezilor, succesorii săi puseră bazele dinastiei Timurizilor, ale căror teritorii s-au tot împuţinat, până la dezastrul final, petrecut un secol mai târziu.

Pe sicriul emirului erau inscripţionate cuvintele: „Când voi învia din morţi, lumea va tremura”.

Atunci când antropologul Gerasimov a deschis coşciugul, a găsit o inscripţie suplimentară în interior: „Cine îmi deschide mormântul va dezlănţui un invadator mai îngrozitor decât mine”.

Deşi s-a spus că această poveste este o născocire, legenda există şi astăzi, iar la trei zile după ce cercetătorii au început deshumarea, Adolf Hitler a invadat Uniunea Sovietică.

Timur cel Şchiop a fost reînhumat cu un ritual islamic complet, în noiembrie 1942, chiar înaintea bătăliei de la Stalingrad.

Prof. CONSTANTIN TÂRZIU

Comentariile sunt închise.

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

SUMARUL EDIȚIEI