Cu greutate

Potrivit rezultatelor Studiului epidemiologic ORO, în urmă cu aproape un deceniu, 21,3% dintre românii cu vârste peste 18 ani sufereau de obezitate… Dar astăzi, din acest punct de vedere, situaţia ar fi mult mai gravă, mai apăsătoare, nu doar la noi, ci în întreaga Europă, în toată lumea (deşi zone largi încă sunt afectate de sărăcie şi malnutriţie). Statistici citate recent, potrivit Eurostat, zic că românii sunt în partea de sus a clasamentului europenilor „cu probleme de obezitate”, la acest capitol fiind întrecuţi doar de cehi, croaţi şi maghiari, în timp ce la polul opus se situează francezii şi italienii. Se zice că „vestea bună” ar fi că, în Europa, tinerii cu vârste de 18-24 de ani reprezintă în prezent grupa de vârstă „cea mai puţin afectată” de obezitate, însă în context (4 martie – Ziua Mondială de Luptă împotriva Obezităţii) s-a zis, printre altele, şi că persoanele căsătorite sunt predispuse să ia în greutate (luând, treptat, vârstă şi alte obişnuinţe). Pe de altă parte, potrivit OMS, „vestea rea” este că se estimează ca, peste 10 ani, mai mult de o treime dintre copii să ajungă / să fie supraponderali ori obezi! Ce-i de făcut?! Specialişti din numeroase branşe conectate la subiect zic să ne modificăm stilul de viaţă (nutriţie sănătoasă, sport, nu în cele din urmă savurarea unor alte plăceri decât cele alimentare; cică lectura nu îngraşă). Recitind rândurile de mai sus, mi-aş zice să învăţăm câte ceva de la italieni şi francezi. Bunăoară eu, într-un vis aproape utopic, peste nişte ani m-aş muta la Arles (faţă de Coasta de Azur, dincolo de munţi, aproape de Avignon); la paralele mele acolo mi-ar fi aşa de scump traiul încât m-aş mira de mi-ar ajunge să şi mănânc…