Ram de crini pe cerul negru străluminos al artei

La un ceas în care noaptea şi ziua coexistau, ne-am oprit la Biserica Învierea Domnului din Bacău şi am aprins lumânări sub coroana mâhnită şi nădăjduitoare deopotrivă a caprifoiului întreţesut cu mugurii unui trandafir subţiratec, acolo unde artista plastică Dany Madlen Zărnescu îşi trăieşte odihna de veci. După care am plecat la Bucureşti, acolo unde în mai multe rânduri şi-a povestit pe simeze neliniştile şi pacea creaţiei sale. Am rememorat pentru Tandin şi Liliana, dar şi pentru mine, vernisajele la care i-am fost alături în Capitală: la expoziţia deschisă în anul 2009, împreună cu soţul, sculptorul Gheorghe Zărnescu, în galeria de la Teatrul Naţional şi în anul 2011, la galeria „Constantin Brâncuşi” a Parlamentului României, în „Sinteze contemporane de artă românească”. A treia oară era acum şi prima dată fără ea, în toamnă de zece ani – amintire.

Apropiindu-ne de Bucureşti a început să devină din ce în ce mai intens mirosul de primăvară al zilei. O zi aparte, Ziua Naţională Brâncuşi, cu o multitudine de manifestări plastice, nu doar aici, în întreaga ţară. La Suceava, de pildă, la Muzeul Naţional al Bucovinei, în colaborare cu Muzeul Naţional Brukenthal şi Muzeul Naţional al Literaturii Române, s-a deschis cu vreo două ore în urmă, curatoriată de Constantin-Emil Ursu şi Alexandru Constantin Chituţă, Expoziţia de gravură şi carte bibliofilă a acad. Mircia Dumitrescu, cu ilustraţii la poveştile lui Ion Creangă, la poeziile lui Ion Mureşan şi la catrene şi rondeluri de François Villon. Ca om al scrisului şi atrasă de artă, nu am cum să nu iubesc această însurorire, atât de dragă şi lui Dany. De aceea şi prezenţa a două din colajele sale la Biblioteca Bucovinei „I. G. Sbiera” Suceava, expuse permanent în secţia sa de artă, sau a reproducerilor cu care mi-a ilustrat povestea „Floare Albastră, Veronica”. De aceea şi alegerea acestor lucrări de preţ pentru expunerea la Biblioteca Metropolitană Bucureşti, colaje şi obiecte de artă minimală reprezentând chiar lamura creaţiei sale, cum spune Gheorghe Zărnescu, şi toţi aveam să simţim, la numai câţiva paşi distanţă, adevărul convingerii lui. Paşii îi facem în Galeria Artoteca a Bibliotecii, unde, cu participarea sa, alături de cei doi apreciaţi curatori, cunoscuţii artişti plastici Liviu Nedelcu şi Gheorghe Dican, a fost amenajată expoziţia „Şerbana Drăgoescu – Dany Madlen Zărnescu”, o expoziţie in memoriam, pentru că Şerbana Drăgoescu a plecat dintre noi în anul 2013, iar Dany, în toamna anului 2014. Ne întâmpină, în faţă, două din lucrările care au ca suport catrinţe din Bucovina natală în dialog cu unul din valoroasele sale colaje aşezat în stânga, acompaniate în gând de cuvintele lui Marin Gherasim: „În arta lui Dany Madlen Zărnescu, negrul preformal se întâlneşte cu geometria dând naştere formei semnificante, formei încărcate de spiritualitate. Stă mărturie şi seria de lucrări în care artista utilizează ţesături populare cu vârste negre ce ritmează un spaţiu de o mare puritate marcat de subtile intervenţii ale artistei. Dany Madlen Zărnescu, o artistă care aduce o dimensiune nouă, semnificativă artei româneşti de astăzi”. În dreapta, „Coroana expiator regală realizată de Şerbana Drăgoescu din metal şi sârmă ghimpată asimilează accesoriul simbolic al răstignirii ca înălţare şi apoteoză în contextul dur şi înstrăinat al contemporaneităţii”, cum a văzut-o Alexandra Titu.

Trecem cel de-al doilea prag al galeriei. În mijloc, panopticul „Bărăgan” al Şerbanei Drăgoescu. „Eu am avut o obsesie cu Bărăganul, cu acest orizont infinit şi cu metamorfozele lui, am vrut să surprind această dimensiune filosofică pe care o explică Blaga. Poate că asta ne va ajuta să ne descoperim identitatea în acest moment al globalizării”, mărturisea artista într-un interviu. Pe simeze, celelalte lucrări ale lui Dany, artă minimală şi dominant colaje care îi exprimă aspiraţia creatoare: „Caut să surprind misterul şi farmecul interior al lucrurilor, într-un dialog sincer cu mine însămi. Negrului încerc mereu să-i valorific calităţile şi să-i surprind rafinamentul. El poate fi catifelat sau aspru, opac sau transparent. Posibilităţile lui de expresie pot fi infinite şi înţelesurile din ce în ce mai profunde. Negrul îmi arată locul de taină, unde se dezvoltă lumina interioară, care sălăşuieşte în fiecare din noi”. Negrul catrinţelor, negrul veşmântului monahal, sobrietatea peisajului şi a oamenilor din Bucovina!

Încerc câteva fotografii. Sticla, negrul, lumina intrând pe ferestrele largi suprapun peste „Cruce”, „Biserică de lemn”, „Loc de taină”, „Roşu interior”, „Portal”, blocurile de cealaltă parte a şoselei Mihai Bravu – unul, cel mai înalt, cu o reclamă în creştet care laudă apele minerale din Bucovina -, carcasa arcuită a metroului, trupul metalic al tramvaiului, maşinile parcate lângă trotuar, oamenii mergând, unii oprindu-se în faţa afişelor şi încercând apoi să întrezărească prin ferestre lucrările şi participanţii, sărbătoarea vernisajului. Iar în cele din urmă intră în spectacolul lucrărilor chipurile noastre, ale celor care încearcă să le fotografieze. George, cum îi spunem în familie lui Gheorghe Zărnescu, nu pare surprins de eşecul întreprinderii mele. De zădărnicia lui. Zâmbeşte. „Lucrările trebuie văzute”, spune. Da, nu se văd decât văzute.

Mi-l prezintă pe prof. univ. dr. Bogdan Hojbotă, preşedintele Filialei Artelor Decorative a Uniunii Artiştilor Plastici din România. Tatăl său este din Fundu Moldovei, bucovinean. Bogdan Hojbotă a venit cu două ramuri de crini omagiu. Unul îl aşază deasupra colajului lui Dany de la intrare, celălalt între alte două. Ramuri de crini ca o cunună de dăinuitoare poezie.

Galeria este acum fremătătoare. Presă, cu însăşi Doamna Radioului Românesc, Teodora Stanciu, redactor-şef al Revistei Culturale Trinitas, cu Dalina Bădescu, critic de artă şi artist plastic, ale cărei articole le citesc în „Contemporanul, ideea europeană”, cu tânăra Daria Nedelcu, critic de artă, prezentă nu o data în revista „Arta”, colegi, prieteni ai artistelor, pictoriţa Nina Anton, sculptorul Dinu Câmpeanu, pictoriţele Gabriela Culic şi Diana Brăescu, pictorul Jorge Mafu, doamnele Bibliotecii, Nicole Schifirneţ şi Cosmina Velicu, pentru a consemna doar persoanele pe care le cunosc sau cu care fac cunoştinţă acum. Şi, desigur, reprezentanţi ai conducerii Uniunii Artiştilor Plastici din România, sub ale cărei auspicii se desfăşoară evenimentul, în frunte cu preşedintele, prof. univ. dr. Petru Lucaci, cu Liviu Nedelcu şi Gheorghe Dican, deopotrivă curatori ai expoziţiei care a adus în oraşul numărul 1 al ţării o artistă originară din Oltenia şi una originară din Bucovina, amândouă urcate la cer, dar cu minunate lucrări lăsate pe pământ, încredinţate străjerilor memoriei lor. Un gest neobişnuit, de curaj şi de mare nobleţe!

Tradiţionalul bun venit este adresat participanţilor din partea Bibliotecii de dna Nicole Schifirneţ, care îl invită pe Gheorghe Dican să ni se adreseze în continuare. Despre Dany Madlen, pictorul spune „Am fost prieteni şi am admirat-o ca artist şi om”. „O artistă absolut specială” îi apare şi pictorului Liviu Nedelcu, „unul din stâlpii Filialei Uniunii Artiştilor Plastici din Bacău, alături de Ilie Boca, Crăiţă Mândra, Mihai Chiuaru, Gheorghe Zărnescu”. Petru Lucaci apreciază rolul Bibliotecii Metropolitane în promovarea artei cu această galerie, curatoriatul celor doi artişti şi al artiştilor în genere, deosebit de cel al teoreticienilor artei, printr-o altfel de valorizare a obiectului artistic în relaţia cu spaţiul, laudă numărul mare al expoziţiilor organizate de Gheorghe Dican, sprijinit şi de activitatea sa muzeală, practica exemplară în această privinţă a lui Liviu Nedelcu, în colaborare cu regretaţii Alexandra Titu şi Constantin Prut la Focşani şi în alte părţi, iar în acest an la Artoteca, precum şi alegerea amândurora, Şerbana Drăgoescu şi Dany Madlen Zărnescu, prietene, care au lăsat „o creaţie semnificativă” şi „s-au intersectat şi pe zona de stil”. În cazul lui Dany Madlen, Petru Lucaci, preşedintele Uniunii, dar şi deosebitul artist „fan al negrului”, vorbeşte de „un rafinament absolut”, de „o delicateţe aparte”, de fragilitate, dar şi de puternică spiritualitate, de „expresia plastică tulburătoare” a lucrărilor din expoziţie.

Sentimentul dominant cu care ne despărţim la uşă cu o îmbrăţişare de Gheorghe Zărnescu, de solitudinea biruitoare a coroanei de spini a Şerbanei Drăgoescu şi de visarea, sub cununa vegetală de o puritate desăvârşită, îndreptată de lucrările lui Dany Madlen Zărnescu spre miazănoapte, punctul cardinal al vieţii şi creaţiei sale, este cel al unui eveniment de neuitat. Eveniment trăit de participanţi ca unul care se întipăreşte în memorie, iar de sora, nepotul Tandin, cu soţia sa, Liliana, alături de soţul artistei, ca unul gravat în şi mai profunda memorie a inimii.

*

În ceasul al doisprezecelea al călătoriei noastre de la Suceava la Bacău şi la Bucureşti şi de la Bucureşti la Suceava, cerul arată ca în lucrarea lui Dany cu acest nume. La o bătaie de miezul nopţii, are negrul ei străluminos. Încerc să-l privesc cu toată puterea ochilor ca să-l văd. Şi-l văd deodată la lumina unui ram de crini cum îl vezi cu adevărat când dincolo de el ne privesc stelele, constelaţiile. Şi ceva, cineva mai presus de noi.

Comentariile sunt închise.

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

SUMARUL EDIȚIEI