Dincolo de aripi

…A fost o vreme când, aproape anual, eram poftit, ca ziarist – să iau seama şi să dau de veste despre ce şi cum – la adunări generale ale unor asociaţii de proprietari. Dar se întâmpla să fiu poftit doar dintr-o aripă, deja devenind motiv de aprinsă gâlceavă şi subiect de punere la vot. Sorţii mi-au fost favorabili de fiecare dată, astfel încât acum vă pot da mărturie că prezenţele mi-au fost aprobate (iar doar într-un singur caz, la plecare, pe întuneric, a trebuit să mă furişez prin tufe – ziaristul n-avu de pansat decât nişte zgârieturi – spre a ajunge la un taxi din strada mare, ca să nu dau cine ştie ce socoteală celeilalte aripi, post festum devenite ameninţătoare). De câteva ori (la vremea în care adunările se anunţau şi în ziar), m-am prezentat şi nepoftit, ocazie cu care – îngăduit totuşi, chiar şi nesupus aprobării forumului – m-am simţit acolo în plus faţă de toate aripile, ba şi de reprezentanţii administraţiei… Situaţie în care acum – când se face din nou vorba ca proprietarii (membrii!) să ia parte la adunările asociaţiilor din care fac parte – consider că e bine să nu zică „pas” şi să participe, susţinându-şi (dacă le au) interesele şi spunându-şi (dacă le au) păsurile, în intimitatea lor participativă. Colo şi colo, e de bănuit că nu-s puţine chestii de discutat şi de pus la cale. Iar dacă nu izbutesc ei, care realmente sunt în cauză, (aproape) degeaba câte unul vine apoi la ziar (ori face jalbă pe reţelele de socializare) că nu s-a decis aşa cum ar fi poftit…