„Totul va fi bine!”
Când, unde, am mai auzit aceste vorbe, această asigurare? (Un ecou al cuvintelor l-am resimţit ieri precum replica întârziată a unui cutremur…)
„Totul va fi bine! Succes!!!” am auzit o profesoară spunând pe când trecea, în faţa şcolii, printre grupuri de elevi ce aşteptau, înfriguraţi (nu c-ar fi fost ieri dimineaţă chiar aşa frig; dimpotrivă) să intre la simularea evaluării naţionale. Profesoara mi s-a părut foarte sigură pe sine, zâmbind condescendent, în contextul în care să zicem că noi, unii dintre cei de pe margine, care n-avem treabă, care nu mai avem aşa treabă, încercăm să privim şi, poate, să simulăm că evaluăm ce se întâmplă.
Simularea Evaluării Naţionale 2024, aşa cum e numită şi scrisă în scorţoşi termeni administrativi, înţelegem că presupune nu doar o cercetare de vectorială circumstanţă a nivelului de pregătire a elevilor aflaţi înaintea primului examen serios al vieţii lor, ci şi, totodată, a „sistemului” despre care se presupune că trebuie să funcţioneze… la mai mult ca perfect. Tezele se scanează fără simulare în faţa crudului examinat, se trimit apoi cine ştie unde, spre a fi citite şi notate de nu se ştie cine…
La vremuri noi, metode noi, tehnică nouă… Fi-va – aşadar – să fie totul bine, fără pic de simulare!


























Comentarii