Se apropie cu paşi mari alegerile. Partidele îşi pregătesc strategia de campanie, adică modul de prostit! Un rol important îl are în campanie sloganul cu care se atrag atenţia şi apoi votul. Aş propune un slogan, chiar dacă nu este deloc original, ci o adaptare după altul care a avut un succes debordant. Ce aţi spune de un slogan care să sune aşa: „Fără proşti în funcţii publice!” Este simplu, uşor de reţinut şi acoperă în mesaj acuzaţiile reciproce de tâmpenie adresate adversarului de fiecare candidat, cu care ne-am obişnuit. Şi cu care mulţi sunt de acord!
Totuşi vreau să merg mai departe de slogan şi să pun în practică acest mesaj. Uşor de spus, dar greu de făcut! Cum să recunoaştem proştii care îşi doresc (şi obţin în proporţie covârşitoare) funcţii publice fiind aleşi sau numiţi? Freud spunea că lipsa ruşinii este primul simptom al prostiei. Un individ care nu ştie să citească o lege în litera şi spiritul ei şi nu realizează implicaţiile ei socio-economice să-şi dorească un scaun de parlamentar nu poate decât idiot în accepţiunea părintelui psihanalizei. Îl pot contrazice? Cu ce argumente?… Dar ce ne facem cu parlamentarii care nu ştiu să formuleze în scris o cerere (ei pot cere doar verbal)? Ar trebui aplicat sloganul de mai sus? Eu zic că DA!
Fie prostul cât de prost, are totuşi şi şefi care să îl promoveze şi admiratori care să îl voteze (mi-a ieşit şi o rimă în onoarea sa)! În ce priveşte admiratorii nu avem a ne mira. Întotdeauna un prost găseşte alţi mai proşti care să îl admire, spune un proverb! Întrebarea care se pune în mod firesc este: dacă şeful este deştept (rar, dar sunt cazuri) de ce îl promovează pe cel „limitat”? Să pară el mai inteligent prin comparaţie? Pentru că îi va fi loial? Slabe şanse! Sau pentru că ştie că nu-i va pune funcţia în primejdie? Mai repede toate plus confortul psihic când vede cum îl ascultă prostul recitând banalităţile de la partid.
Grav este că „tâmpiţelul” loial este numit într-o funcţie de conducere la o regie, companie sau instituţie de stat. Efectele deciziilor sale afectează bunul mers al activităţii dar şi rezultatele socio-economice în branşă. E drept, deciziile şi cuvântările sale creează bună dispoziţie şi chiar bancuri reuşite printre subordonaţi. Spre exemplu, prestaţia unui conducător fără niciun habar la începutul secolului XXI în conducerea judeţului Suceava a fost taxată de subordonaţi prin următoarea glumă: „Culmea ghinionului! Să te conducă X şi să te trateze Ciomu”. E foarte bine că umorul rezistă!!
Cel mai rău este când prostănacul ajuns la conducere se dovedeşte şi harnic! Chiar dacă este bine intenţionat, va avea iniţiative dezastruoase şi nu va înţelege deloc unde a greşit. El a vrut doar binele! Personal prefer prostul leneş, cu preocupări în afara profesiei precum sportul, turismul sau grădinăritul. Şi majoritatea cetăţenilor îl preferă. S-a demonstrat din plin la vot.
Aş avansa (deşi voi fi taxat) că sunt preferabil escrocii isteţi decât proştii oneşti. Escrocii isteţi îşi urmăresc interesele fără a „sări calul” pentru că ştiu care sunt consecinţele depistării activităţii ilegale. Dezastrul se instalează când întâlnim combinaţia de prostie şi escrocherie la aceeaşi persoană! Şi depindem de el!! Motiv clar de emigraţie!…
DAN STRUTINSCHI
PS: Am descoperit de ce nu participă demnitarii locali la concertele simfonice sau la spectacolele de operă şi operetă. Nu ştiu când să aplaude şi nici când să îşi ia nevestele la joc.
Comentarii