Din curiozitate, am căutat în presă şi pe Internet, pe social-media… să văd reacţiile elevilor, ale părinţilor şi ale cadrelor didactice după ce au fost publicate rezultatele testelor PISA pentru 2022 şi am înţeles că nici unii, nici alţii nu mor de curiozitate, nici de supărare, aşa că numărul celor ce speră că „vom avea o şcoală ca afară“ se chirceşte cu totul. E clar, suntem în plop cu speranţele, iar de la diriguitori şi specialişti nu avem decât constatări şi cât mai puţine soluţii. Cam aceleaşi de ani buni.
Din păcate, după anunţarea acestor rezultate, am descoperit câţiva directori de colegii şi şcoli importante care spun că ce treabă avem noi cu testele PISA care sunt nerelevante pentru şcoala românească…(!), iar eu mă întreb cine naiba ţine în fruntea şcolilor asemenea specimene încremenite în proiecte falimentare ale trecutului şi dacă nu cumva asta e cauza lipsei de perspectivă a educaţiei româneşti.
Aşa se face că şcoala a reintrat în malaxorul analiştilor de două parale care n-au lucrat o zi la catedră şi al atoatepricepuţilor, al foştilor funcţionari şi responsabili cu educaţia, cei mai mulţi rejectaţi de sistem, care vin să mai dea o palmă în plus urmaşilor de azi pe motiv că nu se ridică la înălţimea lor. Li se adaugă destui nostalgici ai vremurilor ceauşiste, şi mai vârstnici, dar şi mai tineri, convinşi că România avea cel mai performant sistem de educaţie, chiar şi aşa cu materii politizate peste 40 %. Îi scot la produs câteva televiziuni pesediste şi auriste pentru a demonstra că Iohannis a ratat tot, nu e în stare de nimic, fiind pasionat numai de golf, de călătorii şi de lux, iar proiectul România Educată a distrus şcoala românească, nu Abramburica de la care moştenim starea actuală. O manipulare groasă pentru a-l ajuta pe Ciolacu să ajungă preşedinte, iar PSD să câştige toate alegerile. Aceeaşi manipulare de 23 ani! Mai răriţi-o, nenicilor, că pierdem trenul!
E clar că niciunul dintre critici nu are soluţii pentru ieşirea din impas, fiindcă soluţiile nu sunt la îndemâna lor, ci a epistemologilor, a pedagogilor şi a psihologilor, a cunoscătorilor sistemelor de educaţie performante din ţările plasate actualmente pe primele locuri, iar cea mai apropiată ne este mica ţară baltică, Estonia. Acolo se poate. Că în Singapore, locul I pe listele PISA, s-a deplasat în primăvară o delegaţie alături de actualul locatar de la Cotroceni.
Însă ţinta celor ce bat din gură pe baricadele studiourilor TV nu este educaţia, care se pare că nu interesează pe nimeni, ci alta: să plimbe mărgica politicianistă zi şi noapte şi să tragă spuza sub oala partidelor care îi finanţează, că oricum jurnaliştii independenţi nu mai au loc de mercenari, pupincurişti şi oportunişti.
Dar câteva lucruri trebuie spuse: testele demonstrează fără dubiu că şcoala românească se împarte în două: o şcoală mică a elitelor avute care înţeleg rolul învăţăturii şi investesc în performanţă şi alta tot mai lăbărţată a fostului „învăţământ de mase“ al celor săraci, al majorităţii rurale, al cartierelor mărginaşe, al celor ce nu cred în valoarea învăţăturii, încercând să se descurce româneşte, fiecare cum poate. Cei dintâi parcurg primele 8 – 12 clase în România, nu întotdeauna şi liceul, ca apoi să se mute în centrele educaţionale renumite ale Occidentului, în celebrele colegii, de unde foarte, foarte puţini se mai întorc acasă, iar dintre cei săraci, ambiţioşii, vârfurile conştiente ale familiilor necăjite, dependente de burse şi ajutoare guvernamentale, aplică aceeaşi schemă. Sunt pline universităţile de top de elevi şi studenţi români performanţi, dovadă simplă că nici învăţământul universitar românesc nu se descurcă prea grozav. Cei delăsători, inconştienţii dau din coate pe ultima sută de metri să capete o diplomă, au necazuri cu promovarea clasei sau abandonează cursurile, îngroşând pletora şomerilor, a celor fără ocupaţie, inclusiv a infracţionalităţii ori migrând spre agricultura şi serviciile de salubritate apusene.
O tendinţă actuală trebuie urgent stopată: înmulţirea zilelor libere, a vacanţelor şi scurtarea anului şcolar, reducerea şi iar reducerea conţinuturilor, a programelor de studiu, ca şi introducerea a tot felul de găselniţe pentru aglomerarea orarelor, zice fostul ministru al Educaţiei, Daniel Funeriu, iar ideea veche a promovărilor pe baza criteriilor de performanţă trebuie să triumfe: nu se poate fără examene, fără evaluări corecte ale personalului didactic, nu se poate ca alături de cei ce trag şi pun suflet în munca cu elevii să dai peste inşi (semi)analfabeţi cu diplome cumpărate, fără chef de înaintare în profesie şi mai ales fără competenţe. În şcolile celebre ale Europei există o concurenţă acerbă pentru cariera didactică, iar nechemaţii sunt împinşi afară fără prea multă discuţie în baza legilor şi a regulamentelor, adesea la iniţiativa părinţilor.
Testele PISA sunt aşadar un semnal de alarmă, menit să pună în centrul atenţiei elevul şi educatorul şi să schimbe mentalităţile.
Comentarii